Citind comentariile din articolul ăsta mi-am adus aminte de nişte prieteni care fac un mişto grav de coporatişti în timp ce stau la patron şi caută disperaţi un job mai bun.
Adevărul e că aceste corporaţii au adus numai lucruri bune pentru angajatul român. 5000 de lei pe cartea de muncă? Numai în corporaţii. Beneficii, program de lucru fix, fără prea multe abateri? Numai în corporaţii.
Pentru că domnul Hans din Suedia vine şi zice: „ok, hai să-l plătim full pe Gigel, că oricum e mai ieftin cu toate taxele şi noi suntem HP (sau Oracle, sau IBM, sau…) şi nu ne permitem să facem mizerii pe partea asta”. Iar omul vede că acolo e mai bine şi vânează astfel de joburi. Gândiţi-vă câţi oameni din marcomm vor să plece „la client”. Credeţi că vor să meargă la fabrica de sticlă din Bărbăteşti şi să facă marketing acolo? Nu, tot la branduri străine, corporaţii.
De-asta spun că sunt bune, că îi obligă şi pe antreprenori să meargă spre zona legală. Cred că ăsta e şi mesajul pe care îl transmite Ştefan Iordache aici: noi ne plătim angajaţii full pe cartea de muncă, alte firme nu. Un fel de „batem şaua ca să priceapă FISCul”.
2 comentarii. Leave new
LOL. Nu, oamenii nu vor să plece la corporaţii pentru că iau bani mai mulţi pe cartea de muncă, ci vor să plece la corporaţii din cauză că în agenţii sînt munciţi de parcă ar fi sclavi. Există puţine agenţii în care se pleacă înainte de şapte de la birou (eu sînt cazul fericit, care a lucrat la McCann PR, unde ajungeam la zece, uneori chiar la zece jumate, şi plecam la şapte că nu voiam să prind traficul, cînd deja trei sferturi dintre oamenii din birou plecaseră, dar cred că ţi-a scăpat partea din articolul lui Vali în care oamenii plecau la zece – cazuri reale în agenţii din Bucureşti). Cine crede că banii sînt motivaţia principală a unui job se înşală amarnic.
Am abordat subiectul într-un alt articol. Sunt foarte mulţi oameni care caută salarii mari pe cartea de muncă, în special cei care vor să-şi facă un credit pentru casă 🙂