foto_ambasada_sua_01

Ar putea fi începutul unui banc, dar nu e :)

Vineri seară am participat la petrecerea dată de Ambasada SUA cu ocazia celebrării a 240 de ani de la declaraţia de independenţă. Citisem la Radu cum a fost anul trecut, ştiam că Ambasada SUA e foarte conectată la social media din RO, dar nu mă aşteptam să primesc invitaţie. Aşa că mi-a picat puţin faţa când a venit mailul, pe urmă am verificat de vreo 2 ori dacă am impozitele plătite la zi, mi-am făcut analizele şi am dat la curăţat hainele de duminică, doar nu te cheamă în fiecare zi un ambasador la o petrecere. Sigur, pe mine şi încă vreo 5000 de oameni, dar imaginaţi-vă ce bucurie a fost pe mama când au dat live la ProTV şi au zis că participă elitele României.

Ceea ce a fost absolut corect, erau elitele României plus doamna Firea şi Liviu Dragnea. În rest, multă lume importantă, de la Laura Kovesi, la Raed Arafat, Andreea Esca, Dacian Cioloş, ministrul Vlad Voiculescu de la Sănătate. Mai erau şi mulţi soldaţi şi ofiţeri din armata americană, veniţi în uniformele lor strălucitoare. Eu am ajuns după 7 şi jumătate, m-am gândit să fiu “fashionably late“, am scăpat de coada de la intrare, dar era să pierd începutul ceremoniei.

foto_ambasada_sua_03

Am urmărit cu plăcere detaliile ce ţin de eticheta unui astfel de eveniment, totul s-a făcut “by the book”. Petrecere-petrecere, dar americanii respectă formalităţile. Mă aşteptam la o atmosferă mult mai relaxată, ţin minte că am văzut la TV acum mulţi ani nişte imagini de la o petrecere la care ambasadorul de atunci era într-o cămaşă cu mânecile suflecate şi dialoga cu invitaţii.

După ce s-au prezentat drapelurile, s-au intonat imnurile şi a vorbit ambasadorul Hans Klemm, au urmat vreo 10 minute sforăitoare ale lui Iohannis. Şi toţi cei cărora le-am povestit asta au avut aceeaşi glumă: probabil că discursurile aveau lungimi egale, dar preşedintele României l-a rostit mult, mult mai încet. Habar n-am dacă a fost aşa, cert e că discursul ambasadorului SUA mi s-a părut mult mai concis: sărbătorim 240 de ani, mai avem aniversare şi pentru direcţia rezervaţiilor naturale, preşedintele Obama a creat un nou parc naţional protejat anul ăsta, România are importanţă strategică, scutul de la Deveselu. Scurt şi la obiect.

foto_ambasada_sua_04

După discursuri i-am găsit pe Radu şi Matilda şi ne-am învârtit pe la standurile cu mâncare în timp ce toată lumea bună era preocupată să socializeze. N-am gustat decât nişte coaste (ex-ce-len-te, făcute chiar în curtea ambasadei, pe grătarele lor), dar măcar ne-am uitat la oferta fiecărui brand american prezent. Nu prea era genul de petrecere la care abordezi oameni să le faci complimente, însă pentru o clipă ne-am gândit să mergem la doamna Kovesi şi să ne declarăm #fanidemici.

În rest, a fost cam ca un Webstock al oamenilor politici, toată lumea se saluta cu toată lumea. Până anul viitor fie intrăm în politică, fie ne facem nişte cărţi de vizită cu “blogger celebru” şi ne băgăm în seamă. Sau nişte tricouri cu “I <3 DNA”?

La 10 şi 15 maestrul de ceremonii a urcat pe scenă, a anunţat că petrecerea se apropie de final (oricum lumea plecase în mare parte) şi a invitat un tip să mai cânte o melodie.

Iar eu m-am ales cu poza asta (şi cu invitaţia printată) pe care probabil că o s-o pun într-o ramă la bătrâneţe, când o să le povestesc nepoţilor isprăvile de acum.

foto_ambasada_sua_02