Una dintre părţile nasoale din social media e că dă naştere unei presiuni sociale legate de timp. Uitându-te pe NewsFeed ai uneori senzaţia că toată lumea face chestii mişto în timp ce tu n-ai timp să faci mai nimic.

De fiecare dată când vedeţi pe cineva super activ, prezent peste tot, implicat în chestii şi vă miraţi cum de are timp pentru toate, încercaţi să vă puneţi nişte întrebări. La ce renunţă omul ăla ca să poate face de toate? Eu îmi doresc atât de mult să fac treaba aia?

Dacă e în fiecare seară la alergat sau la spinning când mai are timp să se uite şi la Supravieţuitorul sau la Vocea României? Când se joacă pe Playstation?

Dacă e mereu pe la petreceri când mai are timp să citească sau să iasă la teatru? Când petrece timp cu familia?

Evident, nu e problema noastră ce fac alţii. Dar poate deveni o problemă dacă ajungem devenim frustraţi. “Ce mişto! Ăla se super distrează! (şi eu stau şi dau cu mopul)” sau “celălalt face super mult sport! (şi eu iar am oprit la şaorma în miez de noapte)”.

Ideea e că toţi beneficiem de aceleaşi 24 de ore dintr-o zi şi e alegerea noastră cum consumăm timpul ăsta. Dacă nu suntem dispuşi să renunţăm la nimic din ceea ce facem în mod normal, înseamnă că pur şi simplu trebuie să ne împăcăm cu ideea că n-o să putem face nici sport, nici să mergem la petreceri sau să vedem documentare cool/piese de teatru etc.

E doar o chestie de priorităţi.