Bucureştiul are prea multe terenuri nefolosite în centru

În weekend am fost la o conferinţă la Camera de Comerţ şi am putut să observ de la înălţime care mai e situaţia în spatele Bibliotecii Naţionale. Deşi erau o mulţime de planuri cu terenul ăla, până la urmă a rămas doar clădirea teatrului de operetă Ion Dacian. Ce e în jurul acestor două clădiri cu profil cultural? Boscheţi. Buruieni, mormane de pământ şi un gard provizoriu, perfect inestetic.

Din păcate, e doar unul dintre multele exemple de terenuri abandonate chiar în centrul oraşului. Cele mai multe sunt în proprietatea diverselor instituţii de stat, care n-au reuşit să facă nimic în cei 26 de ani de la Revoluţie. Practic, oraşul ăsta e urâţit (şi) de spaţiile astea largi care îşi aşteaptă construcţiile sau orice fel de amenajare. 

Câteva zeci de metri la est găsim un alt uriaş teren lăsat în paragină. Vorbim de 14 hectare pe care ar fi trebuit să se construiască Centrul Cântarea României (actuala Operă Română). După Revoluţie nişte băieţi deştepţi au pus mâna pe o parte din teren, aşa că acum sunt mari probleme cu orice fel de constructor care vrea să folosească spaţiul.

Ok, înţeleg aspectul legal, dreptul la proprietate trebuie respectat, dar faptul că proprietarul nu face nimic cu terenul încalcă drepturile bucureştenilor la un trai decent. Zona aia e un focar de infecţie, toată lumea evită să treacă prin zonă, eventual traversează pe trotuarul de vis-a-vis.

Casa Radio e un alt exemplu din aceeaşi categorie. Au cumpărat terenul (şi clădirea) nişte investitori, au tăiat în 2 clădirea, au oprit lucrările când n-au mai avut bani. Acum mastodontul ăla stă aşa de vreo 10 ani. Ţin minte că eram prin liceu când s-au apucat s-o taie.

Spaţiul din faţa Academiei Române, clădirea de lângă Palatul Parlamentului e pe aceeaşi listă. Ca să nu mai spun că partea din spate a clădirii e neterminată, cea care dă chiar spre Palatul Bragadiru. Hai să spunem că e mai greu cu clădirile, trebuie bani mai mulţi. Dar terenul din faţă? Nu e amenajat în niciun fel, arată cam aşa şi nu foloseşte la nimic, ba mai sunt şi nişte blocuri de beton uitate pe-acolo + câteva containere.

Au trecut mai bine de 25 de ani de la schimbarea regimului şi oraşul încă e în construcţie pe proiectele comuniştilor.

Nu zic să facă acolo un cartier de blocuri (deşi pot numi cel puţin 10 afacerişti care şi-ar dori asta), dar măcar să facă un parc sau o peluză uriaşă doar cu iarbă pe care s-o tundă nişte oameni condamnaţi la muncă în folosul comunităţii.

Astea sunt doar câteva exemple care mi-au venit rapid în minte, sunt cele mai mari, dar există o grămadă de alte terenuri mai mici. Măcar pentru alea aflate în proprietatea Statului mă gândesc că ar trebui găsită o soluţie, chit că Academia Română şi alţii rămân fără ele. Nu poţi bloca un oraş întreg zeci de ani până când găseşti fonduri pentru finalizarea unor construcţii.

Habar n-am cum e legal, dar mi-aş dori ca un Consiliu Local să poată stabili ca oricine are teren mai mare de X mii de metri pătraţi în centrul oraşului să fie obligat ca în 2-3 ani să înceapă lucrările şi 5-6 să le termine. Sau să vândă, dacă n-are cum să strângă fonduri. La fel şi pentru terenurile deţinute de Stat. Altfel nu-mi dau seama cum am putea evolua.