A trecut un an de la #colectiv. Nu s-au schimbat multe, însă asta n-ar trebui să ne descurajeze. Am citit mult pe subiect zilele astea şi am ascultat oameni care vorbeau. Unii furioşi, alţii descumpăniţi, câţiva setând nişte puncte de discuţie pe agenda publică. Bănicioiu, Vlad Voiculescu, secţia de arşi, candidaţii de pe liste. Fiecare după nevoi.

Din păcate, mulţi oameni păreau că şi-au pierdut speranţa.

“Uitaţi, fraţilor, a trecut 1 an şi nu e niciun condamnat, cluburile încă funcţionează în locuri dubioase, nu s-a schimbat nimic, ne pregătim să-i votăm tot pe ei!”

“Normal că nu s-a schimbat, doar suntem în România, futu-i mama măsii de treabă!”

Nu voiam să scriu nimic pe subiectul ăsta, dar mă sperie cât de uşor renunţă lumea la luptă.

Fiind pasionat de Liverpool FC, am fost expus la tot felul de informaţii despre dezastrul de la Hillsborough. Cu timpul, am citit mai multe despre asta, însă mi-era greu să empatizez cu o tragedie întâmplată acum 27 de ani la mii de kilometri distanţă. După #colectiv am început să înţeleg.

Ca să vă fac un scurt rezumat: la un banal meci de fotbal din 1989 suporterii lui Liverpool au intrat în număr mare pe stadion, iar tribuna s-a prăbuşit sub greutatea lor. Pe atunci erau tribune cu locuri în picioare, deci mult mai greu de controlat numărul real de spectatori. S-a spus că unii fani au sărit gardurile doar ca să vadă meciul. În busculada creată de prăbuşirea tribunei au murit 96 de oameni, mulţi dintre ei copii.

Ai zice că un astfel de accident într-o ţară civilizată din Vest aduce schimbări imediate, anchete, iar vinovaţii sunt pedepsiţi. Însă n-a fost deloc aşa, ba din contră. Victimele au fost găsite vinovate pentru prăbuşirea tribunei, lucru care a şocat opinia publică din Anglia. Serios, asta au venit şi au spus autorităţile. E ca şi cum s-ar spune acum că cei din public au fost de vină pentru ce s-a întâmplat la Colectiv.

Guvernul Marii Britanii era condus la momentul respectiv de Margaret Thatcher, nu de vreunul ca Ponta. Primele concluzii ale anchetei au venit la 9 luni după dezastru, în ianuarie 1990. Una dintre recomandări era să se treacă la stadioane cu locuri doar pe scaune. Ştiţi când a apărut primul astfel de stadion modificat? În 1992, adică la 3 ani după Hillsborough. Timp în care englezii au jucat fotbal fără probleme, nu s-a oprit niciun meci.

Familiile celor 96 de suporteri ai lui Liverpool şi-au dedicat o bună parte din viaţă unei lupte surde cu autorităţile din Marea Britanie. Abia în 2012 prim ministrul Marii Britanii, David Cameron, a admis că lucrurile nu sunt aşa cum s-a zis şi le-a cerut scuze familiilor celor decedaţi. Au mai trecut 4 ani până la finalizarea unei anchete care să spună clar că nu a fost vina suporterilor, pe 26 aprilie 2016. Adică la 27 de ani după dezastru.

De ce am scris toate astea? Pentru că e necesar să ne calibrăm aşteptările. Şi, cel mai important, să nu mai concluzionăm cu scârbă că nu se schimbă nimic pentru că suntem în România. Nu, lucrurile rămân la fel pentru că nu facem nimic.

Îmi place să cred că ne-am schimbat puţin, fie că ne dăm seama sau nu. De-acum e important să nu cedăm, să nu uităm. Să cerem în continuare răspunsuri la întrebările noastre, chiar dacă va dura 5-10-20-25 de ani.

Ştia sau nu ISU de club? De ce aveau autorizaţie de funcţionare? Cine e vinovat? Ce s-a schimbat la legislaţie de-atunci? 

Sunt convins că întrebând la nesfârşit vor veni şi răspunsurile. 

Acum 1 an câţiva au pornit să răstoarne Sistemul. Nu vă aşteptaţi să schimbe ceva azi. E vorba de un sistem clădit în zeci de ani, probabil că va dura la fel de mult să pice.