Contrar celor spuse de redactorul HotNews, eu nu vreau să crăpi. Şi nu pentru că aş fi vreun pacifist sau pentru că aşa e politically correct. Sigur, partizanatul extremist e o chestie nasoală, iar societatea românească are nevoie de dialog mai mult decât orice. La fel cum are nevoie de jurnalişti excepţionali care să înţeleagă ce-i ăla un trolling. Însă nu de-asta îţi doresc viaţă cât mai lungă.

Mie mi-ar plăcea să trăieşti suficient cât să-ţi vezi toţi prietenii corupţi după gratii. Să apuci ziua în care le sunt luate averile dobândite pe şpăgi şi contracte dubioase cu statul. Să priveşti cum sunt nu numai închişi, ci şi trataţi cu dispreţ de oamenii de rând. Să vezi cum ţara asta iese de sub controlul vostru, al tuturor şmecherilor de partid. Îmi doresc să trăieşti ziua în care milioane de români să te ştie drept impostor şi plagiator şi să te trateze ca atare.

Îmi doresc să ajungi să trăieşti într-o Românie în care să-ţi fie ruşine să mai dai declaraţii sfidătoare despre mama unui alt politician. De fapt, sincer să fiu aş vrea să nu mai fii deloc politician. Să nu mai ai sindicate sub control, găleţi de dat şi promisiuni mincinoase de făcut.

Nu vreau să crăpi, ci să trăieşti coşmarul de a fi un om obişnuit, în România pe care voi aţi distrus-o. Şi să fii nevoit să-ţi câştigi banii pe forţele proprii. Începând cu examenul ăla pentru Barou.

drought-1149686_1280