Când eram mic ştiam doar 3 tipuri de citrice: portocale, mandarine şi lămâi. Ok, poate 4, mai era şi „chestia aia pe care n-o cumpărăm niciodată pentru că are un gust naşpa” (da, de grapefruit e vorba). Mandarinele erau un fel de portocală a săracului, ca şi cum am fi cumpărat un molid în locul unui brad natural. Motiv pentru care le evitam cu graţie.
Odată cu trecerea timpului s-a născut în capul meu o confuzie legată de numele acestor fructe mici şi portocalii, atunci când am văzut ba etichete cu clementine, ba altele cu minole. Nu înţelegeam de ce le zice în mod diferit, ba chiar ajunsesem să cred că denumirea ţine doar de ţara de origine. Aşa cum se zice la noi cucuruz şi porumb se numesc în Grecia şi Turcia clementinele şi mandarinele. Doar că nu-i adevărat.
Şi pentru că deja s-a rezolvat problema aia cu sâmburii din pepene, să mai dezlegăm un mare mister al naturii.
Iată care sunt diferenţele şi de ce trebuie să alegeţi mereu mandarine:
Mandarina este fructul de bază, provenit din Asia. Este considerat singurul citric cu adevărat dulce.
Clementina = mandarină + portocală –> sâmburi mai puţini, fruct mai puţin dulce.
Minola = mandarină + grapefruit/pomelo –> mai zemoasă, sâmburi mai puţini.
Gata, un alt mister elucidat!
2 comentarii. Leave new
Iti recomand cu incredere acest clip:
https://www.youtube.com/watch?v=deYtDp1wpcY
Nu este lung si te va lamuri un pic mai bine, plus ca recomanda cartea din care poti afla chiar tu toate aceste informatii.
Recunosc, nici eu nu le stiam, dar in fiecare zi poti afla ceva nou!
Din citricele de mai sus doar minolele nu-mi plac. Iar grapefruit-ul merge foarte bine cu miere de albine 🙂