Dacă ai 5 ani+ în online e foarte greu să nu observi nişte tipare legate de ceea ce se întâmplă acum cu vloggingul. Eu am o senzaţie de deja-vu continuu, începând cu primele campanii importante în care sunt folosiţi vloggerii (Telekom, Vodafone, Coca-Cola) şi continuând cu reportajele alea standard de la televiziuni („o nouă metodă de comunicare stârneşte pasinuni în rândul tinerilor. Se numeşte vlogging, iar cei care produc astfel de conţinut se filmează rezolvând provocări cât mai diverse sau pur şi simplu arătând ce fac zi de zi”). Mai nou, chestia asta a atras atenţia vedetelor, care s-au apucat şi ele de vlogging. 

Mai ţineţi minte când şi-au făcut diverse vedete blog? Ce agitaţie, ce bucurie! Majoritatea sunt abandonate acum, pentru că banii pe care îi poţi aduce prin blog/vlog nu justifică volumul de muncă. Smiley îşi permite să dea unui băiat să filmeze şi să monteze, însă Deliric preferă să monteze cu mâna lui (+ la personal touch), ceea ce înseamnă automat mai puţine clipuri. Cred că sunt nişte teste simpatice şi cam atât, mici hobbyuri.

După treaba cu vedetele, pentru blog au urmat vreo 2 ani în care s-a tot vorbit despre chestia asta mega nouă şi cool, apoi apele s-au liniştit. S-a dus agitaţia, lumea şi-a pierdut interesul, au apărut alte jucării mai strălucitoare. Dacă pentru blog totul s-a întâmplat pe parcursul a 7-8 ani, am senzaţia că vloggingul o să se consume mult mai repede. Nu, în niciun caz nu e #pemoarte, dar oamenii deştepţi care produc conţinut video trebuie să se reorienteze rapid şi să-şi gândească următoarele mutări. 

Pentru că nu cred că publicul tânăr o să considere interesant să lingi 45 de specii de cactuşi, să mănânci a 24-a oară gulaş la Ciorbărie (sorry, Mariane!) sau să încerci fructe din ţări exotice la nesfârşit. Am început să urmăresc câteva vloguri şi după vreo lună mi-am dat seama că sunt incredibil de mulţi timpi morţi la majoritatea vloggerilor de la noi. Şi formate cu o durată mică de viaţă. Şi lipsă de viziune pe termen lung. Efectiv mă uitam pe clipuri şi repetam în cap „boring, boring, se putea tăia, idem 1, idem 3”. Şi nu pot spune că m-am plictisit de toate vlogurile alea, ci doar de anumite faze care se repetă la nesfârşit. 

În rest e ok, suntem fix ca în epoca preistorică a blogurilor, când erau în top nişte cetăţeni care n-aveau niciun alt merit decât că au făcut asta când nimeni altcineva n-o făcea. Şi uşor-uşor timpul ne-a demonstrat că ăia total neinteresanţi au dispărut din peisaj, indiferent cât de sus erau şi cât de plini de ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu