Zilele trecute au început lucrările la refugiile pentru staţia de tramvai din dreptul Pieţei Obor. A trecut o jumătate de an de când s-a deschis mall-ul, timp în care nu s-a făcut absolut nimic. Înainte de lansare s-a lărgit strada, s-au pus nişte semafoare (fără să fie activate) şi cam atât.
Deci Primăria a avut nevoie de 6 luni ca să facă două trotuare mici înconjurate de nişte borduri pe care să se dea jos călătorii. Mi se pare enorm!
Semafoarele alea ar fi trebuit rezolvate de o grămadă de vreme, efectiv nu pricep care e logica să ţii 6 luni un semafor pe galben intermitent.
De fapt, asta e toată problema, lucrurile se mişcă incredibil de greu. Există prea multe proceduri care durează de zeci de ori mai mult decât activitatea propriu-zisă. Sunt convins că pentru două refugii s-a făcut proiect, s-a dezbătut, s-au dat aprobări, s-a făcut licitaţie, probabil că au existat contestaţii şi 6 luni mai târziu se poate circula civilizat.
Urmează un gard despărţitor din beton (super util!), poate şi nişte treceri de pietoni mai bine delimitate şi legătura aceea dintre Ziduri Moşi şi Şos. Electronicii. Sper să apuc să o văd pusă în practică, mi-am propus ca în cel mult 10 ani să mă mut la casă.
2 comentarii. Leave new
pe pământ sau pe lună?
Man, hai ca asa e peste tot… Nu știu dacă ai lucrat în multinaționale, dar când începi sa creezi sisteme gigant, care au prea multe interdependente și în care un proiect strânge 20 de semnături… Adio viteza.
Nu zic ca este ok, e doar o constatare trista.