Acum mulţi ani, când eram preşedinte într-o asociaţie studenţească din ASE, eram nevoit să particip la şedinţe într-un fel de consiliu al preşedinţilor celor 13 asociaţii care activau la vremea aia. Mi-au rămas în cap discuţiile repetate despre intervenţiile politicului în viaţa studenţească. Mai exact, preşedintele Senatului Studenţesc le cerea unor şefi de asociaţii (fără să spună care, gen “sunt nişte asociaţii”) să nu mai aducă studenţi la întâlnirile cu oameni politici, să nu mai facă propagandă, să nu se mai implice în zona asta că nu e bine. Mircea Geoană venise la o întâlnire în ASE, parcă avusese loc şi o dezbatere publică acolo. 

Am aflat ulterior că era o practică foarte des întâlnită. Unii lideri de-ai studenţilor erau super apropiaţi de tot ce înseamnă politic şi nu-şi foloseau funcţiile decât ca să-şi manevreze colegii. E drept că erau şi alţii care se ocupau de proiecte utile pentru studenţi, făceau rost de internshipuri, târguri de joburi etc. Pe primii îi vedeţi acum în structurile statului pe la diverse organizaţii de tineret, pe cei din urmă îi găsiţi prin companii, cu o carieră solidă.

Poate de-asta m-a trecut un fior pe şira spinării când am auzit că asociaţiile studenţeşti vor ceva de la Primăria Capitalei. Pentru că e extrem de greu să aduci la aceeaşi masă atâtea asociaţii, ce să mai vorbim de obiective comune şi rezoluţii. Şi-atunci nu poţi să nu te întrebi cui i-ar folosi o astfel de victorie la capitolul imagine. Cine ar vrea să puncteze bine de tot în relaţia cu tineretul? O fi rea ideea la care mă gândesc?