Am descoperit zilele trecute la Cetin o postare de Facebook legată de refugiaţii din Asia şi am rămas blocat pe ea până am terminat-o. Sunt 8 pagini A4 scrise pe Facebook de un tip care stă prin Austria şi interacţionează prin natura jobului în fiecare zi cu refugiaţi. Sunt multe insighturi interesante acolo, direct de la cineva care a avut timp să-şi formeze o părere pertinentă.

Sunt vreo 750 de shareuri, vreo 1500 de likeuri, probabil că textul a fost citit de câteva mii de oameni, poate zeci de mii, că nu dau toţi like, însă peste câteva zile o să dispară de tot în măruntaiele reţelei lui Zuckerberg. Şi dacă o să întrebe cineva ce părere au locuitorii din Austria despre imigranţi, o să ridicăm cu toţii din umeri, că nimeni nu mai poate să găsească postările astea. 

Din păcate, sunt tot mai multe texte bune care se pierd pe Facebook, pentru că nu le publică nimeni în altă parte. Trăim în epoca storytellingului, textele lungi prind mai bine (ăsta e un păcat în care cad şi eu uneori), plus că e preferăm reacţiile imediate, viralizarea şi punem în plan secund durata de viaţă a acelui conţinut.