Cum susţine un blender economia locală

Anul trecut, înainte de Black Friday, făceam lista de cumpărături şi mă frământam pe ce-aş putea da banii ca să nu rămână nebifată sărbătoarea cumpărăturilor. Până la urmă am cedat la cererile din casă şi am luat un blender de la Tefal pentru că, nu-i aşa, asta îmi lipsea pentru a putea duce un stil de viaţă sănătos bazat pe piureuri, smoothieuri şi shakeuri. Eu aş fi vrut să trăiesc super fresh, să renunţ la shaorma, să mă apuc de yoga, dar cum să faci toate astea dacă n-ai blender?

Câteva sute de lei mai târziu, a venit comanda şi m-am apucat de blendat (sau blenduit?) de parcă nu mai exista nicio altă ustensilă demnă de a fi folosită în bucătărie. Aş mânca un piure? Păi să-l facem la blender. Un mic dejun sănătos? Clar! Ne e poftă de sarmale? Lasă că merge mai bine un smoothie. 

Evident, chestia asta a durat vreo 2 luni, după care am tot obosit să curăţ vasul. Apropo, dacă vă luaţi aşa ceva, aveţi grijă să nu fie foarte mare vasul de sticlă, că se manevrează greu.

Cred că a trecut primăvara fără niciun smoothie, parţial din lene, parţial din cauza programului aglomerat. Însă eram convins că o să vină vara şi o să fac tot felul de smoothieuri cu fructe de pădure, cu căpşuni, că o să-mi prepar îngheţate sănătoase, gustări pline de vitamine şi toate cele. Era să treacă vara fără să se întâmple asta, până când mi-am dat seama că nu e normal să ţin obiectul nefolosit pe masa din bucătărie.

Aşa că am intrat într-o olimpiadă a smoothieurilor contra-cronometru. De vreo 2 săptămâni cumpăr fructe în cantităţi mult mai mari decât aş putea consuma, doar-doar mă apuc de blenduit (blendat?). E şi ăsta un mod de a susţine economia locală. Cred că producătorii de la Obor sunt uşor contrariaţi că le-au crescut vânzările. Şi stai să vezi, că vine toamna şi îşi cumpără lumea blendere! Să te ţii, ducem la cer creşterea economică! O să curgă laptele şi … smothieurile.