Se pare că rugile ne-au fost ascultate! Lipsa unei identităţi de brand, singurul motiv din cauza căruia naţionala de fotbal nu s-a mai calificat la Mondiale, s-a rezolvat în sfârşit!

De acum, băieţii vor începe să joace pe bune, vor fi motivaţi să se ridice la nivelul brandingului şi ne vor aduce calificare după calificare. Sau, mă rog, măcar o să pierdem cu ceva mai mult stil.

Lăsând gluma la o parte, cei de la Brandient au creat acest blazon al naţionalei, inspirat din stema României. Dacă în stema noastră e o ciorbă, şi blazonul ăsta e tot aşa, cu elementele unei naţiuni formate din mai multe regiuni mai mici. Bine că nu suntem englezi, că era şi mai complicat.

Cele 5 elemente reprezintă provinciile istorice: Muntenia, Moldova, Ardealul, Oltenia şi Dobrogea, stilizate într-un fel ce se vrea a fi modern. În centru e o minge de fotbal pentru că “fotbalul ne uneşte”. Nu arată deloc rău, iar ideea din spate e bună, o să explic mai jos de ce.

Echipamentul, în schimb, e destul de urât, iar elementele din blazon, adică fix alea care contează, sunt destul de cheap. Nu e un blazon cusut în totalitate, ci “România” şi porţiunile galbene sunt dintr-un material ca un burete presat, totul fiind lipit pe un fundal de cusătură. În rest, tricoul e frumos, cu un vultur debossat (opusul emboss-ului), adică cu nişte şanţuri ce alcătuiesc un vultur pe care îl vezi doar dacă te uiţi cu atenţie dintr-un anumit unghi.

Sponsorul tehnic e tot Joma, aşa că nici nu s-a putut face mai mult de atât, să sperăm că nu va fi un contract de lungă durată acesta.

Sloganul e şi el unul potrivit, din categoria “trist, dar adevărat”: Ne bucurăm împreună. Suferim împreună. Luptăm împreună. Ceea ce sumarizează foarte bine ciclul evoluţiilor naţionalei noastre.

Revenind branding, o să vă întrebaţi ce ne trebuia nouă branding pentru echipa naţională când terminăm pe locul 4 o grupă de calificare şi abia dacă mai contăm în Europa. Însă eu cred că ideea din spate e una corectă. Rezultatele de la naţională sunt slabe, însă e greşit să dăm vina pe lipsa valorii individuale a jucătorilor, să ridicăm din umeri şi să mergem mai departe. Problema de bază, identificată corect, e că băieţii noştri (şi ai lor) nu mai pun osul în meciurile naţionalei. E o problemă super răspândită şi motivul din cauza căruia competiţiile inter naţiuni au devenit atât de sforăitoare în ultimii 10-15 ani, mai ales la nivelul preliminariilor.

Ceea ce facem noi e să ne consolăm cu gândul că n-avem individualităţi, că n-avem niciun jucător la echipe din campionate de top. Dar oare ce s-ar întâmpla dacă am avea? Ce rezultate au Anglia sau Belgia? Echipe care ţin 2-3 portari de top în afara lotului, care nu mai ştiu ce să aleagă dintr-o bază de jucători ce activează numai pe la campioane şi vice-campioane. 

Dacă am avea câţiva Mutu şi Chivu ne-am da seama că nici cu ei nu e de ajuns, pentru că miza e aproape inexistentă. Meciurile naţionalelor sunt doar o bătaie de cap pentru băieţii ăştia care învârt milioane pe degete, care trăiesc o viaţă în cantonamente şi se pregătesc pentru o alta, de film. Scopul lor nu poate fi decât acela de a câştiga bani, iar pentru asta trebuie să fie sănătoşi. Din când în când se mai remarcă câte unul la Europene sau Mondiale, însă până acolo e un drum lung şi obositor. Iar accidentările nu fac bine nimănui, aşa că băieţii nu mai pus osul. În plus, globalizarea a dus la pierderea spiritului naţional. De ce să te consideri român, de ce să simţi mândrie când porţi tricoul ăla în condiţiile în care toată lumea te huiduie, cere lucruri de la tine şi nu îţi oferă nici măcar aplauze cum se cuvine?

Prin urmare, nevoia de a le insufla tricolorilor puţin spirit naţional, de a transforma evoluţia la naţională într-o chestie cool, apreciată din nou, e o nevoie reală, care poate fi rezolvată prin eforturile unite ale oficialilor şi ale suporterilor. Uitaţi-vă la Islanda, care a reuşit să se califice en-fanfare doar cu multă dăruire. Şi nu sunt singurul exemplu. Aş îndrăzni să spun şi că Generaţia de Aur tot prin dăruire a avut rezultate, nu neapărat datorită talentului. Când vom înţelege asta, vor începe să reapară şi calificările.

PS: Nu pot să nu remarc că încă nu am văzut niciun articol prin GSP pe tema asta, deşi acum câteva luni Tolo îi toca pe cei de la COSR din cauza unui rebranding făcut tot de Brandient înainte ca acesta să fie măcar lansat! Rezultatele lipsesc şi colo, şi colo.