Acum câteva luni am făcut un drum scurt până la showroom-ul Volvo din Otopeni cu un prieten care avea mare nevoie de nişte piese de schimb vitale pentru maşina lui cea nouă: suzete, un elan de pluş, o umbrelă cu Volvo şi alte accesorii pentru obse pasionaţi. Ce mi-a atras atenţia la momentul ăla a fost că, deşi era un mare şantier pe partea de showroom, service-ul arăta impecabil. Am trecut prin service ca să ajungem la nişte birouri provizorii şi mă aşteptam să văd un service în care să pară că se lucrează sau ceva de genul. Nu unul murdar de ulei şi cu nişte mecanici-mineri, dar măcar nişte scule aruncate, puţină dezordine măcar sub maşinile alea care erau pe elevator. 

Am trecut mai departe cu gândul că poate au angajat nemţi şi s-a rezolvat problema cu ordinea şi disciplina.

Fast forward 5-6 luni mai târziu, am participat la deschiderea noului showroom Primus Auto (dealerul Volvo în România) şi am văzut la ce se lucra de zor prin vară. 

Mie ideea de showroom auto mă duce cu gândul la faza asta din Life with Louie. Remember Bobby Roţi? :D Mă rog, şi mai am în minte şi amintirea dealerului Adras din Drumul Taberei, la care am făcut în jur de 1450 de drumuri până când s-a hotărât tata să cumpere o Dacie.

Însă am văzut că e o tendinţă de a aduce tot mai mult confort într-un showroom auto, de parcă ai vrea ca un potenţial client să stea acolo ore întregi şi să se gândească dacă îşi permite sau nu o maşină nouă. Showroomul Volvo seamănă cu o sufragerie scandinavă din care lipseşte doar un TV cu Netflix. Atât service-ul, cât şi partea de showroom au şi nişte denumiri corporate, Volvo Personal Service si Volvo Retail Experience, însă nu cred că e nevoie de ele decât în prezentările interne ale companiei. În rest, se vede cu ochiul liber că în primul e curat şi foarte ordonat totul, iar cel din urmă e mişto.

Tot cu ocazia asta s-a lansat şi XC40 în România, un mini-SUV pe care mi-ar plăcea să-l conduc dacă aş fi cu vreo 200k euro mai bogat :D Până atunci ne orientăm spre chestii mai ieftine şi punem ban pe ban.