in Casual stuff

De ceva timp mă macină o întrebare legată de lumea în care trăim şi în care ar trebui să ne înmulţim. E cumva „în afara concursului”, că n-am copii şi momentan nici planuri pentru aşa ceva, dar e bine să fii informat în viaţă.

E clar că trăim într-o lume care devine din ce în ce mai violentă, mai periculoasă pentru psihicul oricărui om, cu atât mai mult dacă vorbim de copii. Apropo de articolele ăsta şi ăsta, am auzit de mulţi părinţi care le interzic copiilor să se joace pe tabletă, să se uite la clipuri de pe Youtube, să vadă nu-ştiu-ce showuri de pe televiziunile de „desene” – care numai desenate nu sunt, că au devenit nişte reality show-uri cu nişte Kardashiane mai mici.

Astfel de părinţi merg pe principiul „chestia asta e dăunătoare pentru copilul meu” – şi până aici sunt de acord + „pe vremea mea ne uitam la Tom şi Jerry şi uite ce bine am crescut, o să-i arăt copilului aceleaşi lucruri” – soluţie care mi se pare aiurea. De ce zic asta? Pentru că mi se pare că, din dorinţa de a-l proteja, ajungi să-i faci aproape la fel de mult rău copilului. Îl rupi de reperele culturale ale copiilor de vârsta lui, ceea ce îl poate duce la izolare.

Sigur, e mişto să ai un copil care să cânte la pian, să fie preocupat de poezie, greaca veche şi filosofie, iar în restul timpului să colecţioneze timbre, dar câţi pot fi aşa? Plus că astfel de excepţii sunt oricum marginalizate de mase.

Un copil care habar n-are de vloggerii la modă, nu are voie să se joace pe tabletă şi e obligat să crească ca acum 30 de ani, va fi total rupt de realitate. Cam ca în Blast from the past.

Iar nevoia de apartenenţă la un grup social este extrem de importantă în primii ani de viaţă ai unui copil, în special în adolescenţă. Şi zic asta din perspectiva unui om care şi-a pus părinţii să dea banii pe un curs de engleză extra (pe lângă meditaţiile de acasă) doar ca să facă parte din gaşca copiilor cool din clasă.

Serios, cum găseşti echilibrul ăsta între ce crezi tu că e bine pentru copil şi ce îl ajută să nu fie rupt de societatea în care trăieşte?

5 comentarii. Leave new

  • Ii las pe tableta, dar verific periodic ce jocuri au. Le mai pun eu alte jocuri, uneori ne jucăm împreună, ceea ce le place enorm.

    Răspunde
  • Pare complicat dar nu e. Binenteles monitorizat cat de cat si nu lasat sa se uite la clipuri cu idioti care inghit capsule de Tide. Depinde mult de anturaj si scoala, acolo vor fi problemele cele mai mari, in opinia mea. Ai mei sunt inca mici, sub 3 ani. Sper ca „cei 7 ani de acasa” sa conteze si sa le transmit cat mai multe invataminte, sa discearna ce e rau si ce e bine.

    Răspunde
  • Nici eu nu am lasat copilul la astea dar din motive de timp si alternative mai bune .aceleasi principii le avem si pt noi. Am renuntat la tv de multi ani si suntem mai calmi decat inainte, avem activitati in familie mai multe (gradinarit, plimbari cu orele in paduri, jocuri si gatit jmpreuna etc), dar si multi prieteni in jur cu care ne vedem periodic (de cateva ori pe sapt). Telefonul e folosit pt vorbit si doar 15 20min pe luna, mai bine ne vedem sa punem tara la cale 😁.
    Personal (din ce citii si discutai cu pediatri si din bucuresti si din strainatate si din experienta proprie dar si de parinte de copil mare) consider ca un copil pana la 3 ani poate fara ecrane si recupereaza contactul cu ele la nivel de 10 15 ani dar nu poate recupera dezvoltarea motrica (stiti genul de adulti impiedicati sau neindeminatici ….). Dupa 3 ani pana la scoala am optat la desene animate maxim 1 2 ore pe samptamana dar joaca in parc cu prietenii zilnic cateva ore (si pe ploaie si ninsoare, am gasit niste americani si finlandezi vecini la fel) pentru ca dezvoltarea emotionala este iar imposibil de recuperat iar lucrul in echipa se invata prin joaca si nu la scoala, asta e varsta de catarat prin copaci si de a prinselea.
    Aici la scoala telefonul se practica de la 12 ani si ma bucur: si a uitat copilul tema? Asta e, sufera consecintele.
    Etc .

    Răspunde
    • Ai perfecta dreptate în tot ceea ce ai scris și bine ai făcut că ai renunțat la tv!
      Pt că al meu copil (baiat) s a uitat la tv (Baby Tv) in perioada 0-2 ani, acum face psihoterapie.
      Nu va lăsați copiii la tv! Va spune o mamă care a făcut această imensă greșeală!

  • […] Dilemă legată de parenting […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.

Meniu