Când toată lumea zicea fraza clasică cu “if you don’t pay for a product, you are the product” oamenii zâmbeau şi dădeau din cap. Sigur, reţelele sociale sunt gratuite, dar de ce ne pasă nouă cum fac bani? 

Când au apărut primele discuţii despre date ale utilizatorilor folosite de diferite companii în scopuri comerciale, oamenii s-au revoltat, dar nu mult, că oricum nu înţelegeau mare lucru.

Adevărul e că toate reţelele de socializare ştiu o grămadă de lucruri despre noi, iar nouă nu pare să ne intre asta în cap. Cele mai multe din ele vând date într-o formă sau alta. Mai mult sau mai puţin transparent. În scopuri mai mult sau mai puţin mai puţin sau mult mai puţin benefice pentru utilizatori. Best case scenario, cineva vrea să vă convingă să cumpăraţi ceva. Worst case scenario, cineva vă manipulează să votaţi ceva.

În momentul de faţă e irelevant dacă SCL (compania-mamă a Cambridge Analytica) are sau nu legături în România. Cristina zice că are. Dar chiar dacă n-ar avea, nu înseamnă că problema dispare sau că noi nu suntem afectaţi direct. Ar însemna să ne minţim singuri că totul e ok. Nu e ok, reţelele de socializare folosesc o mulţime de date în scopuri pe care publicul larg nu le cunoaşte.

Şi discuţia n-ar trebui să pornească de la Cambridge Analytica, ci de la Facebook. Ei sunt cei cărora utilizatorii le dau datele. Mai apoi oamenii apasă nişte butoane (random, pentru ei) şi în felul ăsta îşi dau acceptul să trimită diferite date către terţi. Dar cei mai mulţi nu conştientizează chestia asta.

Ceea ce îmi aduce aminte de newsletterul unei prietene, de la care s-au dezabonat oameni de marketing după ce ea a abordat fix subiectul colectării de date şi a explicat că ştie exact cine şi de câte ori deschide respectivul newsletter. Oameni de marketing, care se presupune că ar trebui să înţeleagă cum funcţionează astfel de lucruri în epoca digitală.

La nivel individual nu prea avem ce să facem. Sigur, îşi vor închide nişte oameni conturile de Facebook. So what? Nu ajută la nimic dacă rămân cu cele de Twitter, Youtube, Instagram şi Whatsapp. Să trăim doar cu televizorul şi radio-ul nu prea mai merge, aşa că fie acceptăm situaţia aşa cum e şi înţelegem că suntem produsul şi că reţelele de socializare sunt un mijloc prin care unii oameni fac bani de pe urma noastră, fie punem presiune pe guverne să înăsprească regulile privind datele cu caracter personal. Prima modificare vine deja pe 25 mai, odată cu GDPR-ul, dar nu ştiu dacă va fi de ajuns. Aşa că pe termen scurt nu ne rămâne decât prima variantă.

The Big Brother e deja aici şi noi nici nu ne-am dat seama.

O analiză + context aici.