Ştiţi vorba aia cu “suntem prea săraci ca să ne luăm lucruri ieftine”? Normal că o ştiţi. Mie mi-a zis-o tata de vreun milion de ori. Mi-a intrat în cap până la urmă, aşa că evit produsele entry level cu câteva excepţii. Mă amuză oamenii care susţin că un produs ieftin e la fel cu varianta lui mai scumpă, singura diferenţă fiind banii de marketing care nu se bagă în cel dintâi. 

Mi-am adus aminte de asta recent, când am nimerit un burete de vase la 1 leu şi ceva. Scotch Brite face nişte bureţi buni, însă costă vreo 5-6 lei modelul pe care îl folosesc în mod normal. Acum vreo 2-3 săptămâni am fost nevoit să iau un Practic by Scotch Brite la 1,50 sau pe-acolo. N-aveau varianta mai scumpă, aşa că m-am gândit că merge şi cel ieftin, cât de rău poate fi? Mai ştiţi când am fost zgârcit în locul vostru? De data asta n-am avut de ales.

Cam atât de rău. După 3 săptămâni de utilizare (şi nu locuiesc într-o popotă, totuşi) buretele ieftin e aproape gata. Dacă ne uităm mai atent vedem şi de ce. Cel la 6 lei e mai dens, partea dură e mai groasă şi probabil că îl voi folosi 2-3 luni (ceea ce se traduce prin 10-12 spălări de vase sau ceva de genul :)) ). 

Deci evitaţi no-name-urile, cumpăraţi cantităţi mari (deşi sunt şi aici cazuri în care pachetul mai mare e mai scump, deci trebuie să calculaţi care e preţul/bucată sau /kilogram) şi nu vă zgârciţi.