La FITS există două tipuri de spectacole: cele foarte bune şi cele foarte curajoase. Rar se întâmplă ca un spectacol să nu se încadreze în aceste două categorii. Sunt, însă, spectacole care se încadrează în ambele şi spectacole de la care publicul neavizat pleacă cu un mare semn de întrebare.

Hedda Gabler intră în categoria asta a enigmelor pentru publicul larg, enigme pe care unii pasionaţi de teatru ajung să le descifreze cu zâmbetul pe buze. Textul Hedda Gabler este unul clasic, scris de norvegianul Henrik Ibsen. Premiera a avut loc la Munchen, în 1891, dar mai apoi spectacolul a fost pus în scenă şi în Danemarca sau Norvegia. Povestea o surprinde pe Hedda Gabler, fata unui general, care intră într-un triunghi amoros ce duce la o mulţime de complicaţii.

Ce-a făcut tânărul regizor Botond Nagy a fost să o propulseze pe Hedda Gabler direct în spaţiu cu tot cu triunghiul ei amoros. Astfel, nu mai avem nişte coordonate spaţiale foarte clare, iar costumele şi decorurile sunt fistichiu-futuriste. Există tot felul de amănunte hi-tech introduse destul de subtil în spectacol. De exemplu, servitoarea Bertha e eliminată din spectacol, fiind înlocuită de Siri (normal!). 

Pentru cineva care a văzut deja 3-4 variante de Hedda Gabler, această abordare curajoasă e fix ce trebuie. Am vorbit la final cu Adi Bulboacă, unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi de teatru din România şi era foarte entuziasmat cu privire la spectacol. În viziunea lui un regizor bun trebuie să aibă curajul de a surprinde publicul chiar şi pe un text clasic.

Nici că se putea o mai bună asociere cu sponsorul care a prezentat spectacolul, Lidl România. La această Hedda Gabler chiar că meriţi să fii surprins!

Eu trebuie să recunosc, m-a luat prin surprindere rău de tot spectacolul, însă îmi asum vina de a nu fi citit textul înainte. Parcă altfel s-ar fi legat lucrurile. După final m-am documentat şi deja totul avea mai mult sens. Probabil că mi-ar prinde bine să mai văd spectacolul o dată, eventual după ce prind şi o versiune clasică de Hedda Gabler.

Foto: Adi Bulboacă