Fără îndoială, cred că localul pe care l-am frecventat cel mai des în 2018 a fost Ciorbăria. N-am numărat vizitele la fast-foodurile clasice, dar cred că Ciorbăria clar ar fi în top 3. Iar produsele sunt mult mai sănătoase decât orice altă variantă rapidă din Bucureşti (fie că e shaorma, pizza sau burger). 

De fapt, de-asta am şi mers atât de des la Ciorbărie, pentru că am ales de multe ori să nu mă înfig într-o pizza, ci să iau un gulaş la pachet. Sigur, tot 1 milion de calorii, tot un soi de plăcere vinovată, dar măcar fără ketchup. 😀

Nu vă imaginaţi că mi-am făcut abonament acolo, probabil că am ajuns, în medie, cam de 3-4 ori pe lună. Însă ce m-a făcut să revin a fost gustul la fel de bun mereu. Indiferent de ziua săptămânii sau de oră, am găsit acelaşi gust la cele 3-4 ciorbe pe care le mănânc în mod regulat (gulaş, salată cu afumătură, cocoş).

A mai contat şi că găsesc deschis până seara târziu (22:00 în timpul săptămânii, 21:00 în weekend), chiar dacă domnişoarele de pe Eminescu nu erau chiar încântate să mă vadă la 10 fără 10 intrând val-vârtej în restaurant.

Nu în ultimul rând, au reuşit să facă cu succes trecerea la sistemul de franciză. Practic, prima Ciorbărie este pe Dorobanţi, însă ciorba e la fel de bună şi pe Eminescu, şi pe Titulescu. Am înţeles că mai e deschisă una pe strada Academiei, încă n-am ajuns acolo. 

Abia aştept să deschidă şi ceva în zona Iancului, ca să pot să-mi lărgesc opţiunile culinare pentru prânzul de la birou. Până atunci, jos pălăria, au început cu nişte fucking ciorbe şi au reuşit să se extindă în doar 2-3 ani.