Ştiu că sunteţi ocupaţi cu cea mai nouă piesă 5GANG, dar hai să vedeţi cum arată vloggingul ăla cu adevărat interesant, care nu intră pe trending.

Adrian şi Alecsandra Moldovan sunt doi români stabiliţi în Austria care s-au apucat să facă vlog de călătorie. Adrian are background de televiziune, chestie care se vede din filmări şi din voice-over.

I-am descoperit odată cu acest vlog din Coreea de Nord, cred că e prima oară când văd imagini de acolo. Merită să alocaţi jumătate de oră clipului. Însă trebuie privit prin prisma restricţiilor “de partid”.

Iată ce scrie autorul prin comentarii (sublinierea îmi aparţine).

Jurnalistii nu au acces in RPDC decat STRICT sub controlul dictaturii. Noi am fost ca TURISTI . Si ca turist, in momentul in care mergi cu agentia de turism din China trebuie sa semnezi o groaza de hartii si clauze. Cea mai nasoala referitor la filmat si la ce poti reda este ca NU ai voie sa apari ulterior la TV sa spui ce ai vazut sau auzit si NU ai voie sa faci un film la nivel de jurnalist profesionist sau de investigatie.

Daca firma chineza pierde contracte de turism in Coreea din cauza ca guvernul RPDC se supara cu te-au dus pe tine ca junrnalist incognito esti pasibil de plata despagubiri imense. Asadar tot ce mi s-a permis a fost sa fac un reportaj STRICT turistic, in care am avut voie sa arat doar ce se vede si nu am avut voie sa mentionez chestiile pe care le banuiesc, le-am citit pe net sau le-am auzit acolo. Asadar este evident ca nu pot reda in film ce mi-au povestit ghizii coreeni intre 4 ochi la o bere. Asta e realitatea. E bine ca am putut si atat…

Sigur, mesajul pe care vrea să-l transmită conducerea: “hai că nu e aşa rău”. Teroarea la care sunt supuşi oamenii n-are cum să se vadă pe imagini, însă se vede cât de puţine maşini sunt pe străzi, se vede cât de trişti par cei mai mulţi dintre oameni şi cât de mult seamănă unele locuri cu ce vedem şi acum în România.

Nu vă faceţi iluzii, şi turiştii care veneau în România înainte de ’89 erau trataţi foarte ok, aveau acces la mâncare bună şi multă, iar cu valută se putea cumpăra aproape orice. Doar că românii n-aveau acces la valută. :) La fel cum presupun că nu au nici nord coreenii.

Una peste alta, interesant de văzut imaginile de la metrou, cele de pe stradă şi cele din gări (apropo, m-a amuzat amănuntul că o călătorie de metrou are cel mai mic preţ din lume: 50 de eurocenţi de fapt videoul zice că este jumătate de eurocent, în timp ce în România e 53 eurocenţi o călătorie – adică de 10 ori mai ieftin decât la noi).