Aveam în cap să scriu despre un curs mişto pe subiect (promit să revin cu info!), dar am dat peste clipul ăsta făcut de Vali, care surprinde destul de bine câteva aspecte dificile ale vieţii de freelancer.

Ar mai fi multe de zis, dar vreau să subliniez ceva apropo de ideea lui cu oamenii care vin şi îţi spun că nu e bine ce faci. E extrem de greu să rezişti presiunii, mai ales dacă vine de la oameni care contează pentru tine (prieteni sau familie). La un moment dat ajungi şi tu să te îndoieşti, să te întrebi dacă nu cumva au toţi dreptate. Dacă se nimereşte să iei şi vreo ţeapă de la vreun client, ajungi să te demoralizezi foarte rău.

De-asta sunt foarte mulţi freelanceri aflaţi la început de drum care renunţă repede şi îşi găsesc un job călduţ. Pentru că presiunea aia este uriaşă la început. Şi cei mai mulţi dintre noi nu avem pe cineva care să ne încurajeze, pentru că majoritatea e salariată. Nu suntem tocmai o ţară de antreprenori.

E super important să ai pe cineva care să te susţină moral, ca să poţi să-ţi păstrezi calea indiferent de problemele care apar. Asta presupunând că ai analizat foarte bine înainte şi ştii sigur că ăla e drumul bun pentru tine. Nu zic să te apuci acum de cultivat ananas şi să insişti ca tâmpitul ani la rând, pentru că încălzirea globală poate că n-o să vină suficient de repede ca să-l cultivi în România şi o să dai faliment.

Dacă eşti convins că drumul e bun, atunci o soluţie pentru a scăpa de presiunea aia este să ai economii. Cu cât sunt mai mari, cu atât mai bine. Pornind de la câteva mii de euro, până la 10-15.000? Ideal ar fi să poţi să strângi cel puţin 6 x ultimul salariu pe care l-ai avut înainte să te apuci de freelancing. 12x este şi mai bine. Dar până la urmă depinde ce sumă îţi oferă un confort psihic. Pot fi 5000 de lei, pot fi 30.000 de lei. În momentul ăla te poţi concentra pe ce ai de făcut cu adevărat şi poţi să ignori zgomotul. Odată strânsă suma respectivă, important e s-o păstrezi drept prag sub care să nu cobori. Dacă e vorba de 5000 de lei, să-ţi propui să ai mereu în cont cel puţin 1 leu peste. Practic, banii ăia să nu existe, no matter what.

Ok, e posibil să mai apară cazuri în care să fii cu adevărat nevoit să intri în ei, poate o dată la 2 ani, dar nu pentru iPhone, palton nou sau sneakerşi.

Când eşti antreprenor, adică în momentul în care începi să ai nişte oameni care depind de tine într-un fel sau altul, lucrurile se schimbă, dar nu cu mult. Dispare treaba cu lucratul de acasă (poate, nu e musai), dar apar bătăile de cap cu salariile şi altele. Atunci cash flow-ul trebuie să fie mult mai mare, evident, şi să acopere nu doar nevoile tale, ci şi salariile angajaţilor. Asta dacă vrei să nu dai din colţ în colţ în fiecare lună.

Apropo de asta, dacă sunteţi interesaţi să vă apucaţi de freelancing sau de o afacere, daţi un semn (în comentarii sau în privat), pregătesc ceva pentru voi 🙂