E mişto pe internet. Faci chestii repede, scapi de drumuri inutile, obţii date şi preţuri mai bine. Chestiile astea se aplică şi la bănci, şi chiar ne fac viaţa mai bună. Cu condiţia ca respectivele servicii online chiar să funcţioneze corect şi să nu cauzeze probleme.
Din păcate, am întâlnit în ultima vreme tot mai multe cazuri în care sistemele online ale băncilor au dat greş. De la SMS-uri venite aiurea în care se vorbea de retrageri care n-au avut loc, până la downtime în aplicaţii, tentative de phishing sau chiar pierderea unor date personale (în afara României).
Mi se pare că în ultimii ani unele bănci forţează acest proces de digitalizare, îl grăbesc pentru că a ajuns cuţitul la os. Concurenţi precum Revolut şi celelalte servicii de pe piață au crescut atât de mult, încât nu mai pot fi ignoraţi.
Problema e că erorile în mediul ăsta costă foarte scump la capitolul încredere.
Până acum 10 ani banca era un loc în care mergeai pentru a face operaţiuni cu bani. Scoteai, depuneai, nu exista niciun dubiu că tu eşti singura persoană care poate să facă ceva cu banii ăia.
Eh, dar explicaţi-i acum unui client de 50 de ani că e posibil, din cauza unei erori, să primească un SMS în care să fie anunţat că i-au fost retraşi 2000 de lei din cont. Chiar dacă e phishing, sau poate doar o eroare a băncii. Cum să mai aibă încredere omul ăla în banca respectivă?
Sau cum poate el să accepte să renunţe de tot la ghişeul fizic şi să treacă exclusiv pe bancomate şi sisteme online, când sunt momente în care aceste sisteme pică de tot? Au fost cazuri destule în România. Chiar ieri mi s-a întâmplat, în timp ce voiam să plătesc taxele la stat prin online banking. Până la urmă lucrurile au revenit la normal, dar eram pregătit să mă duc la bancă şi să scriu OP-uri clasice. Şi eu n-am 50-60 de ani, nu îmi pierd încrederea atât de uşor în digital.
Deci da, bun online-ul, însă trebuie făcut cu simţ de răspundere, altfel se transformă într-o povară.
4 comentarii. Leave new
Turnover is vanity, profit is sanity, but CASH IS KING.
Cele mai pervertite decizii postdecembriste, privind banii oamenilor, este forțarea lor printr-un card bancar, implicit dependență de o bancă, și niciun pachet de legi care să-i protejeze pe oameni de lipsa de opțiuni tot mai mică în descreștere prin plata cu bani gheață.
GRESIT. Din cate stiu eu exista o decizie a CCR care spune ca in calitate de angajat ai dreptul sa ceri salariul cash. A existat la vremea aia discutia despre dependenta de banca si s-a constatat ca e neconstitutional sa obligi populatia sa fie dependenta de o banca.
Înțeleg erorile, dar nu şi lipsa de transparență în comunicarea lor.
O problemă mare este lipsa de asumare din partea băncilor. De aici pornesc multe probleme de comunicare, apoi se ajunge la pierderea încrederii.
Mi se pare ciudat că băncile nu conştientizează asta. Până la urmă, iluzia siguranței banilor este condiția de existență a unei bănci. În lipsa ei, ce sens mai are să folosim o bancă?
„Eh, dar explicaţi-i acum unui client de 50 de ani că e posibil, din cauza unei erori, să primească un SMS în care să fie anunţat că i-au fost retraşi 2000 de lei din cont. Chiar dacă e phishing, sau poate doar o eroare a băncii.”
Pentru că am pățit situația asta recent, pe un card de credit care mai putea fi folosit, aş zice că problema nu stă în eroare sau în explicarea ei, deşi ai toate şansele să faci un atac de panică.
Ce mi s-a părut sinistru a fost că ING Bank a lăsat situația aşa, deşi exista un mesaj predefinit pe care putea să-l trimită clienților şi să-i liniştească (după primul apel).
Bonus: cost saving pentru ING, pentru că un sms automat costă mai puțin decât un om care răspunde la call center.
După atâtea discuții pe Facebook şi Twitter, nu înțeleg de ce nu-şi asumă erorile şi de ce nu reacționează mai repede. Dacă era prima oară, poate înțelegeam de ce ascund problemele şi speră să treacă neobservate.
Către @Ana
Există o regulă nescrisă a geopoliticii (și geoeconomiei) în care țările plafonate (ca România) sunt saci de box la liber. De-aia își permit.