E mişto pe internet. Faci chestii repede, scapi de drumuri inutile, obţii date şi preţuri mai bine. Chestiile astea se aplică şi la bănci, şi chiar ne fac viaţa mai bună. Cu condiţia ca respectivele servicii online chiar să funcţioneze corect şi să nu cauzeze probleme.

Din păcate, am întâlnit în ultima vreme tot mai multe cazuri în care sistemele online ale băncilor au dat greş. De la SMS-uri venite aiurea în care se vorbea de retrageri care n-au avut loc, până la downtime în aplicaţii, tentative de phishing sau chiar pierderea unor date personale (în afara României).

Mi se pare că în ultimii ani unele bănci forţează acest proces de digitalizare, îl grăbesc pentru că a ajuns cuţitul la os. Concurenţi precum Revolut şi celelalte servicii de pe piață au crescut atât de mult, încât nu mai pot fi ignoraţi.

Problema e că erorile în mediul ăsta costă foarte scump la capitolul încredere.

Până acum 10 ani banca era un loc în care mergeai pentru a face operaţiuni cu bani. Scoteai, depuneai, nu exista niciun dubiu că tu eşti singura persoană care poate să facă ceva cu banii ăia.

Eh, dar explicaţi-i acum unui client de 50 de ani că e posibil, din cauza unei erori, să primească un SMS în care să fie anunţat că i-au fost retraşi 2000 de lei din cont. Chiar dacă e phishing, sau poate doar o eroare a băncii. Cum să mai aibă încredere omul ăla în banca respectivă?

Sau cum poate el să accepte să renunţe de tot la ghişeul fizic şi să treacă exclusiv pe bancomate şi sisteme online, când sunt momente în care aceste sisteme pică de tot? Au fost cazuri destule în România. Chiar ieri mi s-a întâmplat, în timp ce voiam să plătesc taxele la stat prin online banking. Până la urmă lucrurile au revenit la normal, dar eram pregătit să mă duc la bancă şi să scriu OP-uri clasice. Şi eu n-am 50-60 de ani, nu îmi pierd încrederea atât de uşor în digital.

Deci da, bun online-ul, însă trebuie făcut cu simţ de răspundere, altfel se transformă într-o povară.