Cristina Bazavan ridică o problemă foarte interesantă într-un articol recent: Te dai la o parte sau nu din calea impostorilor?

Exemplul ei porneşte de la o influenceriţă care n-avea ce să caute la o acţiune caritabilă (pentru că nu se potrivea deloc pe subiect), însă ajunge la un speaker pus în situaţia de a refuza participarea la o conferinţă la care urma să fie prezent şi un impostor dovedit.

Chestia asta mă macină şi pe mine de ceva timp şi încă n-am o soluţie foarte bună.

Pe de-o parte, sunt pentru demascarea şarlatanilor, şi am făcut asta de câteva ori pe acest blog. Oameni care n-aveau suficientă experienţă, dar care se lăudau în mod exagerat urmărind să obţină diferite beneficii (înscrieri la cursuri pe care le organizau, ore de consultanţă de la clienţi, campanii pe bloguri etc.)

Adevărul e că lumea nu se mai uită prea atent la fapte, ci doar la cuvintele pe care le spune cineva. Iar impostorii sunt cei care obişnuiesc să se laude cel mai des. Adevăraţii experţi n-au timp să facă asta non-stop, pentru că sunt ocupaţi să muncească pe bune.

Problema e că cei care strigă că împăratul este gol sunt catalogaţi drept hateri. Vali face asta de ani buni, cu nume şi prenume, ceea ce i-a afectat de multe ori businessul. E drept că uneori opinia lui diferă de opinia generală şi are fixaţii, dar demersul e unul curajos. Nu e cea mai comodă chestie să faci pe câinele de pază al industriei.

Şi Cristina a sancţionat de multe ori impostura, la fel cum încearcă şi alţi câţiva oameni din online să facă. 

Îi înţeleg şi pe cei care preferă să stea la cutie, să fie prieteni cu toată lumea şi să-şi vadă de afaceri. Însă în timp ce ei închid ochii, impostorii se infiltrează şi ajung să fie confundaţi cu adevăraţii experţi.

De obicei, lucrurile merg cam aşa:

Gigel, vorbeşte banalităţi, se laudă. “Eu fac, eu dreg”. Adevăraţii experţi îl ignoră pentru că pare inofensiv şi oricum nu zice nimic wow (nici greşit, nici corect, pur şi simplu sunt lucruri banale). Publicul larg, care de obicei nu e familiarizat cu subiectul, pică în fund de admiraţie.

Trec anii, Gigel repetă zi de zi reţeta de succes, publicul larg consideră că Gigel este un mare expert, aşa că până la urmă şi adevăraţii experţi ridică din umeri şi acceptă că Gigel a devenit expert.

Şi efectiv nu ai cum să combaţi chestia asta. Pentru că Gigel nu spune tâmpenii ca să-l “demaşti”. Cum poţi să demaşti pe cineva care îţi spune că apa e udă? 

Mai ales că Gigel vine şi-ţi dă şi un link la un studiu care demonstrează că apa e udă. Poţi să-l contrazici? Nu, evident. Poţi să subliniezi că a zis o banalitate? Sigur că da, însă vei fi catalogat drept hater.

Soluţia? Să nu aşteptăm ca Gigel să fie văzut de publicul larg drept expert. Să-l demascăm cât mai rapid. Dar să ne asumăm că oricum asta ne va afecta businessul într-un fel sau altul.