Vorbeam cu un prieten despre victoria Simonei Halep la Wimbledon şi îmi spunea că ar fi curios să afle cum a reuşit să treacă peste victoria de la Roland Garros din 2018. Cum şi-a dat reset după ce şi-a îndeplinit cel mai mare obiectiv al carierei.

Pentru sportivii cu adevărat mari, provocarea nu e în a obţine un succes pe ici, pe colo, ci în a repeta succesul ăla, aşa cum zicea şi Joey Barnes despre filosofia lui Liverpool. Puterea de a rămâne motivat, de a-ţi propune noi obiective.

Ce te face să te apuci iar de mai multe antrenamente pe zi după ce ai obţinut recompensa supremă?

De-asta cred că acest titlu de la Wimbledon este chiar mai valoros decât cel de la Roland Garros. Simona Halep nu mai avea nimic de demonstrat nimănui, nici măcar sieşi. Ştia că poate să câştige un Grand Slam, ştia că e o mare campioană, însă a mai făcut un pas la Londra. Prin maniera în care a bătut-o pe Serena a arătat că este una dintre jucătoarele care pot intra în istorie.

Cred şi eu că asistăm la o maturizare a Simonei Halep, la un moment în care ea a făcut pasul către lumea superstarurilor din tenis. Cu puţin noroc, mai are vreo 5 ani de jucat la cel mai înalt nivel. Asta înseamnă 20 de turnee de Grand Slam, dintre care aş putea paria că va mai lua cel puţin două. De-acum cred că un obiectiv realist este Career Grand Slam (adică să le câştige pe toate 4: Australian Open, Roland Garros, Wimbledon, US Open).