Zilele astea încerc să postez articole pe care voiam să le public de mult şi pe care n-am avut timp să le scriu. Mai subţire cu virusul, să ne clătim creierul şi cu altceva.

Am ajuns prima oară în Lefkada în 2014. Atunci am nimerit întâmplător la un restaurant extraordinar, aflat în vârful dealului (muntelui?), la vreo 600 de metri altitudine. Se numeşte Rachi şi e recunoscut pentru mâncarea bună şi o privelişte de zile mari. E poziţionat pe partea de vest a insulei, ceea ce înseamnă că poţi vedea un apus superb cam în orice zi de vară.

Cam aşa:

Dar până la apus, trebuie să pregătiţi puţin vizita asta. Rachi e deja o destinaţie bine cunoscută în Lefkada, aşa că e bătaie mare pe mese. Noi am făcut rezervare cu vreo 2 zile înainte şi ne-am bucurat că am prins o zi frumoasă. Găsiţi datele de contact pe site. Puteţi suna, vorbesc o engleză ok grecii de acolo. Cereţi o masă pe terasă şi luaţi nişte haine în plus, e mai răcoare la înălţimea aia, şi dacă începe să bată vântul, o să fie nevoie. Au şi ei nişte pături pe care pe puteţi pune pe voi, dar e mai simplu cu o geacă sau un pulover subţire.

Lăsaţi maşina cât mai departe, seara ajunge să se aglomereze, că vine multă lume să vadă apusul, chiar dacă nu prind toţi loc la masă. Mai e o platformă cu un mic bar lângă, locul din care se pleacă în zbor cu parapanta. De fapt, şi noi am descoperit aşa restaurantul, s-au dat nişte oameni din grup cu parapanta.

Apoi pregătiţi-vă pentru festin 🙂 În 2014 am mâncat o friptură excelentă cu nişte cartofi prăjiţi, anul trecut am trecut la următorul nivel şi am testat o mulţime de lucruri în gaşcă, de la câteva aperitive, până la feluri principale şi toate deserturile. A fost porceală with a view, cum s-ar spune.

Am comandat feta, şi a venit aşa: două felii de pepene care făceau sandviş o bucată de brânză feta, cu un piure de smochine (cred) şi nişte smochine, plus oţet balsamic şi ulei de măsline. Demenţial!

Am mai luat şi nişte bulete de caşcaval care au fost bune, amestecate cu nişte nucă pisată. Am făcut un platouaş pentru fiecare mesean până la urmă.

Am mai luat şi un preparat care cred că se cheamă Beets, câte o gură dintr-o chestie care cred că era un pesto de nuci cu sos de tomate şi încă un produs grecesc pe bază de lapte.

Vegetarienii de la masă au luat o salată de ciuperci, o porţie de năut şi o salată grecească. Aia de ciuperci excelentă la gust, salata grecească era cinstită, nimic extraordinar. Năutul habar n-am cum a fost, că erau chestii mai interesante pe masă.

La felul principal am comandat “Iberico Pork Neck Fillet Steak”. Sau, mai simplu spus, ceafă de porc. Cu o prună murată, cu piure de fenicul, cu o bucată de dovleac murat. O nebunie de arome. A fost prea mult, chiar dacă n-am exagerat cu aperitivele.

Colegii de călătorie au mai luat nişte paste, demenţiale şi ele. Unele sunt Beef Ragout, celelalte sunt Ravioli.

Şi am luat şi desert. Câte unul din fiecare, ca să ne facem de cap. O tartă de lămâie cu bezea pe deasupra, un fel de supă de pepene verde cu îngheţată şi cu nişte fistic din dulceaţă, un chocolate bar şi un mousse de căpşuni pe care nu l-am pozat separat, dar îl vedeţi acolo. Chocolate bar-ul mi s-a părut puţin prea concentrat, dar foarte bun, mousse-ul de căpşuni excelent, celelalte au fost bune şi atât.

Per total nu mai ştiu exact cât a costat, dar cred că vreo 160 de euro. Ceea ce pentru 5 persoane nu e deloc rău, la ce am mâncat. Ce-i drept, nici n-am băut mare lucru. Am pus mai jos meniul (fără deserturi, că nu am făcut poză.

Şi alte fotografii de acolo. Noi am stat de pe la 7 până pe la 9, aşa am prins şi o perioadă cu soare mult.