Pe măsură ce trece timpul mă bucur tot mai mult că am dat banii pe călătorii în loc să investesc în alte chestii. Mă bucur că nu mi-am schimbat maşina şi am tot amânat investiţia asta, mă bucur că n-am ales să renovez balconul sau să zugrăvesc prin casă.

Zilele trecute am dat o comandă de la IKEA pentru nişte lustre, că n-aveam prin casă. N-a fost o prioritate niciodată, nu găseam modele care să-mi placă, aşa că am tot amânat-o. La fel şi cu gresia în balcon, am început să mă uit după variante şi o să le rezolv vara asta probabil. Dacă îmi fac curaj, o să zugrăvesc şi în bucătărie (mă rog, o să aduc pe cineva să facă asta).

Ştiu mulţi oameni care insistau înainte de pandemie pe obiecte şi proprietăţi. Nu neapărat că îmi spuneau mie, pur şi simplu aveau asta ca filosofie de viaţă. Oameni care şi-au luat un apartament cu rată pe 15 ani şi care nu mai aveau bani să plece în niciun concediu, oameni care şi-au luat nu-ştiu-ce maşină sau schimbau ultimul model de telefon, în schimb nu plecau mai departe de Mamaia niciodată.

Unii ziceau că vor călători mai încolo, după ce termină ratele şi alte cheltuieli, însă uite că nu prea vor mai avea cum, cel puţin o vreme. Sau vor avea cum, dar cu riscuri mari.

Eu, unul, mă bucur că am ajuns de două ori la Roland Garros, că nu ştiu dacă m-aş mai băga într-o mulţime de oameni ca aia, şi nici nu ştiu dacă o să mai existe aşa ceva. La fel cum mă bucur şi că am apucat să vizitez Colloseumul, Turnul Eiffel şi alte obiective turistice care sunt extrem de aglomerate în mod normal. E posibil să treacă mulţi ani până când voi avea curajul să merg din nou acolo.

În schimb, micile renovări prin casă am timp suficient să le fac de-acum încolo. La fel şi cu maşina, după ce trece criza.