in Casual stuff

Poate că vă mai amintiţi ce tămbălău a fost în online prin 2012, când RDS a decis să scoată canalele Discovery şi Animal Planet din grilă. „Păi cum? Că e dreptul nostru! Pentru asta am luptat la Revoluţie? Cum să ne ia bucuria asta a vieţii?„.

Dacă te uitai pe net la momentul ăla, ai fi crezut că cel puţin 10 milioane de români urmăresc zilnic Discovery sau Animal Planet. Dacă te uitai pe audienţe, vedeai că sunt nişte cifre foarte mici, normale pentru orice posturi de documentare. Practic, nu se uita aproape nimeni.

Mie îmi place să numesc asta „sindromul Discovery” pentru că s-a mai întâmplat de-a lungul timpului cu multe alte lucruri. Mai ţineţi minte „Omul care aduce cartea”?

ProTV a oprit difuzarea emisiunii respective şi a sărit poporul român să apere programul de cultură. Aşa că eMAG s-a executat şi a preluat producţia emisiunii, a mutat-o online şi a închis-o după vreo 6 luni, când a transformat siteul într-o platformă de content. Nu mai e activă nici aia de la finalul anului trecut.

Acelaşi lucru se întâmplă şi acum cu Uber Eats, la un alt nivel. „Vai, dar eu comandam mereu de la Uber Eats, cum să iasă de pe piaţa din România? Şi prietenii mei comandau non-stop, ne plăcea aşa mult!„. Nu, 3 comenzi pe lună de la tine şi încă 10 de la prietenii tăi nu înseamnă că vă comandaţi „non-stop”. Nu e fezabil din punct de vedere al businessului.

Aşa cum a explicat Cristina aici, e vorba strict de bani, o decizie de business, prin care s-au retras de pe vreo 7 pieţe pe care nu erau lideri. 

În România mi se pare că avem foarte multe servicii de delivery, plus că restaurantele şi pizzeriile au serviciile proprii. Aşa că vorbim de o concurenţă uriaşă, care pentru Uber nu era profitabilă. Dacă au ieşit ei de pe piaţa din India acum ceva timp, unde mi se pare că era potenţial mult mai mare, ce să mai facă în România?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.

Meniu