Unfinished Festival e mai degrabă un “non-festival”, un eveniment care vrea să iasă din paradigma clasică. Am ajuns prima oară anul trecut şi am descoperit o lume captivantă, cu speakeri din afara “potecii bătătorite” şi conexiuni reale cu publicul. 

Înainte de pandemie Unfinished era un eveniment exclusivist, cu un proces de aplicare foarte amplu, în urma căruia aflai dacă eşti destul de cool pentru a face parte din comunitate sau primeşti o sămânţă de îndoială privind realizările tale profesionale şi poate chiar dezvoltarea ta umană. Unfinished e gratuit, dar trebuie să fii acceptat, să fii validat ca parte importantă a evenimentului. Ceea ce e cu două tăişuri, pentru că poţi să-i faci pe unii oameni să se simtă speciali, iar pe alţii să se demoralizeze foarte tare.

Anul trecut am simţit extrem de aproape multe conversaţii de la Unfinished, dincolo de highlight-ul ediţiei construit pe prezenţa lui Esther Perel la Muzeul Naţional de Artă. Per total mi s-a părut că e genul ăla de eveniment la care trebuie să fii prezent cu totul, să-ţi pui întrebări, să nu aştepţi să ţi se livreze o informaţie şi atât.

Motiv pentru care nu prea înţelegeam cum se va putea face tranziţia la online a Unfinished. Cum transpui în virtual o experienţă puternic senzorială? Cum replici un eveniment cu reguli stricte într-un mediu greu de controlat?

Se pare că organizatorii au găsit o soluţie. Au păstrat procesul uşor elitist de selecţie (17.500 de aplicanţi, 3500 de participanţi admişi), au păstrat ideea unui program strict (dar l-au împărţit pe parcursul zilei în mai multe reprize), apoi au integrat totul într-o platformă nouă numită [F] OS, care am înţeles că e construită de nişte români. Un video de prezentare cu ceea ce puteaţi face în interiorul platformei:

Pe scurt, puteaţi interacţiona cu oameni aleşi la întâmplare de un algoritm, puteaţi lua masa alături de alţi 3 participanţi, puteaţi pur şi simplu să vizionaţi prezentările de pe scena principală sau să dialogaţi text sau video cu diverse grupuri de oameni. Am văzut şi oameni care s-au plâns că varianta asta e prea intruzivă, că organizatorii îţi cer acces la video şi audio din casa ta, din spaţiul tău personal, pe tot parcursul evenimentului. Mi se pare că e fix ca la un eveniment real. Cei care sunt deschişi spre dialog vor intra să vorbească random cu străini, aşa cum intră în vorbă şi la eveniment, în timp ce restul vor prefera să rămână “într-un colţ”.

Oricum ar fi, mi se pare că Unfinished a schimbat paradigma evenimentelor online, cel puţin în România, ieşind din ideea aceea conform căreia un eveniment online nu e decât o prezentare video de mai bună sau mai proastă calitate, pe care o urmăreşti cu un ochi în altă parte, pe care o închizi după zece minute şi pe care o uiţi a doua zi.