in Advertising/PR

Brandurile încep să realizeze că unele dealuri de endorsement nu se justifică

The Athletic are un articol interesant în care explică pe larg că brandurile de echipament sportiv au cam început să mai taie din cheltuielile cu contractele de endorsement pentru ghetele de fotbal.

This precedes the pandemic, this realisation that the price of endorsements was increasing but the talent was not always increasing in the same way. The market has been unrealistic and deluded. There is a huge wake-up call coming for families and agents.

Articolul este aici, dar trebuie să aveţi un abonament ca să-l puteţi citi.

Ideea de bază e că cineva de pe la Nike s-a prins că aruncau aiurea cu bani în fotbalişti de top doar pentru ca respectivii să poarte la meciuri şi antrenamente anumite ghete. Şi sumele astea au tot crescut de-a lungul anilor pe măsură ce a crescut numărul de meciuri, a apărut expunerea în social media etc. 

Doar că aceste creşteri nu au nicio justificare în spate, la fel cum se întâmplă şi cu reclamele de la Super Bowl. Mă uitam că din 2011 până azi preţul pentru 30 de secunde de publicitate a crescut de la 3 milioane la 6 milioane de dolari (cu tot cu streamul online). Suma s-a dublat în 10 ani, în timp ce interesul planetei pentru eveniment nu s-a dublat. Ratingul pe TV a scăzut în 10 ani, dar a compensat partea de online streaming (pentru care anul ăsta s-a plătit separat la difuzarea reclamelor), putem spune că viewershipul a rămas tot pe-acolo. În afara SUA nu s-a dublat interesul, ca să poţi spune că lumea întreagă a descoperit abia acum fotbalul american şi asta justifică dublarea preţului. Efectiv nu există niciun motiv bun pentru a explica această creştere doar inerţia.

Chestia asta s-a întâmplat şi în zona de influencereală, unde s-a pornit de la Kim Kardashian cu sumele. Dacă aia cu x milioane de followeri cere 1 milion pe o postare, atunci pot să cer şi eu 5000 de euro la câţi followeri am. 

Apoi, de la an la an sumele au crescut odată cu numărul de followeri. Anul trecut era 5000, acum e 6000, că am cont şi pe Snapchat.

Acum a crescut pentru că am fost pe coperta Cosmopolitan. 
A crescut pentru că am emisiune la TV.
A crescut pentru că am fost la Bravo, ai stil.
A crescut pentru că sunt şi pe TikTok.

Unele branduri au ieşit la un moment dat din nebunia asta, altele au continuat să pluseze. De ce? Nimeni nu mai ştie exact. Astea sunt preţurile, ce să facem. 

Să găsiţi alte soluţii, asta să faceţi. 

Dealurile astea de endorsement nu pot creşte la nesfârşit fără nicio bază reală. În fotbal s-a ajuns în punctul în care nu mai merită. Probabil că se va ajunge curând şi în alte domenii. 

Iar problema cea mai mare e, în continuare, ce primeşti de banii ăia. Cât timp nu are loc un transfer reputaţional între influencer şi brand, campaniile pe social media vor fi supraestimate.

În momentul de faţă se vând afişări la kilogram, ceea ce înseamnă că ar trebui ca preţul să se raporteze fix la asta. Câte vânzări? Câte afişări? Câte clickuri? Mulţumesc, în partea cealaltă e mai ieftin.

Un giveaway pe Instagram nu înseamnă transfer reputaţional. O poză cu produsul meu în mână nu înseamnă transfer reputaţional. Un review şi un mesaj în care spui „folosesc săpunul X, e cel mai tare săpun” şi vorbeşti despre asta în următoarele 6 luni, atunci s-ar putea să te cred, cu condiţia ca în luna a 7-a să nu te văd cu săpunul concurent în mână.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu