Poți să faci istorie și cu un buget ”mic”

Am revăzut recent această bijuterie de spot la Johnnie Walker, ”The man who walked around the world”. E un spot făcut în 2009 de BBH London și dincolo de ideea mișto cred că datorită lui Robert Carlyle și interpretării lui excelente am la fiecare vizionare pielea de găină (nu glumesc, am martori!).

La vremea respectivă eram încă în facultate, eram abonat la tot felul de siteuri specializate și țin minte că am citit tot ce se putea pe tema asta. Știam de-atunci că s-a filmat dintr-o singură dublă (fără tăieturi) și că au fost vreo 38 de duble iar fix ultima e cea care a fost aleasă. Nu știam, însă, mai mult de-atât, că pe vremea aia nu se inventaseră podcasturile.

12 ani mai târziu, din vorbă în vorbă, am primit de la cineva un episod de podcast care tratează fix subiectul ăsta. E show-ul Tagline, prezentat de premiile Clio (un fel de Cannes Lions american) și cred că merită ascultat cap coadă.

Apropo, dacă vrea cineva să pună umărul la un podcast despre cum s-au făcut marile reclame românești, mă ofer voluntar să fiu host și să contribui cu toată partea de publishing prin StarCast Productions. Just say the words.

Mai întâi spotul, să vi-l amintiți:

Se pare că n-a fost gândit ca spot publicitar. Vă dați seama, pe vremea aia să ai un video de 5 minute și ceva era enorm. Totul era gândit în termeni de spot TV, adică 30 de secunde sau 1 minut cel mult. Nici măcar nu erau videouri online cu limita de 3 minute.

Însă acest monolog al lui Robert Carlyle nici nu se voia a fi un spot. Ci un video de prezentare dedicat partenerilor și distribuitorilor de Johnnie Walker. Un fel de side project, o chestie drăguță pe care o fi venit cineva cu ideea să o facă, fără prea mari bătăi de cap. De-asta nici nu aveau buget prea mare. I-au propus lui Robert Carlyle, dar nu erau convinși că o să accepte, că banii nu erau mulți, clar sub cota lui de la momentul respectiv.

Însă omul a văzut-o ca pe o provocare actoricească și a acceptat.

O echipă de peste 100 de oameni a filmat undeva în Scoția, pe un domeniu privat. Zeci de oameni care au făcut pregătirea locului, care au contribuit la producție, la elementele de recuzită etc. Abia au reușit să-i cazeze pe toți, că acolo e mai mult pe bază de pensiuni mici.

În prima zi n-au reușit să filmeze mare lucru, nu erau sincronizați deloc, au apărut tot felul de probleme. Abia în ziua a doua au început să se alinieze puțin lucrurile și au tras dublă după dublă, timp în care lucrurile mergeau prost. Și fix când lumina începea să dispară din peisaj, când erau la dubla 38 și se pregăteau să renunțe, să caute variante prin care să monteze scena din bucăți, a ieșit treaba.

Mă rog, sunt multe alte detalii, inclusiv pe partea de filmare, dar le puteți asculta în podcastul de mai jos.

Mie mi-a rămas în cap ideea asta că un video menit pentru prezentări interne cu distribuitorii a ajuns întâmplător și pe pagina de About a siteului oficial, de unde a fost descoperită și a făcut istorie în publicitate câștigând tot felul de premii și rămânând în istoria colectivă. Totul cu un buget ”mic”. Sigur că probabil că la ei acel ”mic” însemna că au avut doar câteva sute de mii de lire și nu milioane, însă în acele sute de mii au avut de plătit câteva sute de oameni implicați în proces și un star de Hollywood care să joace în spot. Deci până la urmă a fost o provocare.