Cum înțeleg românii noțiunea de libertate

Întotdeauna mi s-a părut că românii înțeleg total greșit noțiunea de libertate. Celebrul ”noi pentru ce am murit la Revoluție?” se traduce prin am voie să fac absolut orice, chiar și dincolo de limitele legii, indiferent dacă asta încalcă libertățile altcuiva; important e să nu fiu prins. 

Și am văzut nenumărate iterații ale acestei idei, pe care o promovăm de parcă ar fi brand de țară.

Recent am dat peste o nouă libertate absolut stupid aplicată și o vedeți în poza de mai sus. În plan îndepărtat sunt câteva scări de bloc din Colentina, reabilitate acum câțiva ani. În stânga imaginii este o scară reabilitată iarna asta. Nu știu dacă e vorba, de fapt, de două blocuri diferite, lipite unul de altul sau pur și simplu de asociații de proprietari diferite. Înclin să cred că e a doua variantă.

Însă rezultatul e desprins din filmele cu proști. Ce se vede din exterior e un bloc cu 5 scări, din care 4 sunt vopsite cu galben și a 5-a e vopsită cu verde. Ce s-a întâmplat, se terminase culoarea? N-au putut sub niciun chip să se apropie de nuanța aia? Era culoarea unui an trecut și nu mai era la modă să o folosească?

Sau a intervenit libertatea de exprimare a poporului român domiciliat în acel bloc? Pot doar să presupun că oamenii de acolo au zis ”ăștia care locuiesc lipiți de noi sunt niște imbecili, au un bloc urât, cu galben, hai să-l facem noi frumos, cu verde!”.

Și a ieșit o atrocitate urbană, un bloc în două culori. Înainte era o discrepanță între acele scări reabilitate și cu aspect curat și vechea scară ponosită, acum e la fel de rău, doar că din alte puncte de vedere.

Încerc să-mi dau seama de ce nu s-a opus nimeni de la primăria sectorului 2, n-au și ei vreo comisie de urbanism care să verifice proiectele astea de reabilitare? Dacă vreau să fac un bloc roz fosforescent și conving vecinii cred că n-o să mă oprească nimeni să fac asta.

Până la urmă de ce mi s-ar îngrădi acest drept? Ce, mai suntem pe vremea comuniștilor?