E momentul ăla din an când unii bărbaţi încep să se plângă că n-au idei de cadouri, că pe femei nu ştii niciodată cum să le mulţumeşti, că viaţa e grea şi între 14 februarie şi 8 martie e cumplit.
Nu sunt în categoria aia, şi nici n-am fost vreodată, ba chiar nu prea înţeleg cum ajungi în punctul ăsta. Cine sunt bărbaţii ăia care fac coadă la Pandora în perioada asta doar ca să mai ia un charm sau un lănţişor? Şi încotro se duc ei?
Abordarea asta în care iei ceva doar ca să bifezi şi speri să fie mulţumită consoarta mi se pare total neproductivă.
Eu am altă abordare, încerc să notez pe parcursul anului idei de cadouri care vin spre mine. Poate că nu aţi observat, dar femeile trimit către noi semnale şi tot felul de hinturi, trebuie doar să le reţinem pentru momentul potrivit. În momentul ăsta am o listă suficient de lungă de posibile cadouri şi nu fac decât să aleg unul sau mai multe pentru diferite evenimente. Sigur că lista se actualizează permanent, dar am un punct de plecare, am nişte variante de backup. Nu ajung în punctul ăla de panică în care iau ceva la întâmplare.
Mai e şi varianta aia care presupune să ceri un wishlist sau să întrebi direct iubita sau soţia ce-şi doreşte. Ba chiar ştiu oameni care se duc direct cu beneficiara cadoului şi îl aleg împreună. Ceea ce mi se pare că distruge orice urmă de surpriză şi transformă totul într-un act tranzacţional. Aveam de luat un cadou, am livrat acest proiect, clientul pare mulţumit, mergem mai departe!
Voi cum sunteţi? Vă faceţi temele, apăsaţi pe butonul de panică sau mergeţi la ţintă?
