Legătura dintre oferta imobiliară şi sărăcia istorică

Apropo de clipul ăsta al lui Vali, mi-am adus aminte de tot felul de poveşti din familie sau de pe la prieteni cu case şi terenuri.

Ce zice Vali, pe scurt, e că nu prea ai ce să găseşti de 200.000 de euro în Braşov în materie de case. Unele sunt prost făcute, altele compartimentate aiurea, altele n-au curte şi aşa mai departe.

Iar motivul e foarte simplu şi vine din două probleme istorice: sărăcia şi comunismul.

1. Sărăcia

Pe vremuri, înainte să plece la muncă în străinătate, singura sursă de venit a oamenilor din mediul rural era pământul. Dacă munceai suficient şi te căsătoreai bine, aveai şansa să cumperi mai mult pământ, care trebuia muncit. Aşa că oamenii făceau câte 6-7 copii, să aibă forţă de muncă. În plus, tot din cauza sărăciei, sistemul medical era inexistent, aşa că mureau mulţi copii în primii ani de viaţă. Făceai mai mulţi ca să fii sigur că are cine să-ţi aducă o cană cu apă la bătrâneţe.

Numai că la 6-7 copii, în funcţie de obiceiul locului, cei mai mari plecau în lume să-şi găsească un rost, iar cei mici rămâneau prin preajmă. Caz în care se făceau tot felul de împărţeli de teren şi chiar de case pentru a găzdui 2 sau chiar 3 familii în aceeaşi curte. Cu timpul, oamenii ajungeau să se certe, vindeau casa (dacă aveau acte pe ea, că şi asta e altă poveste) şi se ajungea la o singură curte împărţită la 2-3 vecini.

Altă problemă pe care o simţim azi este modul în care sunt construite casele astea. Stilul „vagon” a apărut pentru că de fiecare dată când mai erau bani se mai construia o cameră. Unele mai drept, altele mai aiurea, după cum era terenul sau cum era logica de moment.

De-asta se ajunge la casele alea labirint, cu materiale diferite, cu structuri diferite, uneori şi cu înălţimi diferite pe fiecare cameră. Am auzit destule cazuri în care casele părinteşti au fost împărţite între 2-3 fraţi, fiecare s-a dezvoltat în ritmul lui şi din generaţie în generaţie a devenit un coşmar să vinzi proprietăţile respective.

2. Comunismul

A doua mare problemă istorică (greaua moştenire) ţine de comunism. Mai ales prin oraşele mari sunt destule case naţionalizate care au fost transformate în locuinţe de serviciu, compartimentate aiurea şi modificate în timp.

Aveam nişte rude prin familie care locuiau undeva la Piaţa Galaţi, în curte cu alte 4 familii. Una dintre familii era de minoritari care se îndeletniceau cu vânzarea de fier vechi, astfel că o mare parte din curte arăta ca o groapă de gunoi, alţii ascultau muzică tare, mai era un moş nebun cu o rablă abandonată pe-acolo, distracţie maximă. La un moment dat s-au făcut nişte şmenuri şi s-a retrocedat o jumătate din curte, aşa că au fost obligaţi să vândă şi ei, i-au presat proprietarii până când le tăiaseră aproape de tot accesul în casă. Era o treabă legată de curte, nu mai ştiu exact.

Ăsta nu e un exemplu singular şi nu e doar în Bucureşti. E valabil în multe oraşe. Şi chiar dacă n-au fost retrocedate, casele astea au fost vândute pe bucăţi şi s-a ajuns tot la haos.

De-aia n-ai ce să cumperi în materie de case mai vechi, în special în sud. Că sunt făcute la fel de prost ca astea noi. Iar casele bune se dau repede, se dau printre cunoscuţi, asta dacă vor oamenii să vândă. Cei care au pus mâna pe o casă bună ţin de ea, nu se apucă să caute altele. Singura variantă e dacă se mută din oraş sau din ţară şi eliberează o casă mişto.