O să le las romanilor sandalele

Am observat în ultima vreme că sunt tot mai mulţi bărbaţi care poartă sandale, ba chiar am văzut şi pe cineva din familie cu aşa ceva în picioare.

Istoria mea cu sandalele a fost una atât de scurtă încât nici nu mi-o mai amintesc, o ştiu doar din poveşti. Eram mic şi mi-a cumpărat mama nişte sandale pe care am decis că nu vreau să le port, aşa că am refuzat sistematic să le încalţ ori de câte ori propunea chestia asta.

Când am mai crescut, am continuat să am această relaţie complicată cu sandalele, în sensul că nu mi-a trecut niciodată prin cap să port aşa ceva. Ştiu că se fac o grămadă de glume legate de sandale cu şosete, ştiu că teoretic îţi aeriseşti piciorul şi viaţa e răcoroasă vara, însă pentru mine sandalele au fost mereu un obiect vestimentar folosit în Roma Antică. Iar planurile mele pe termen lung nu întrevăd nicio schimbare majoră.

Dincolo de concept (care nu mă încântă deloc), nici designul nu mă dă pe spate. Din sute de modele de sandale de bărbaţi nu cred că sunt mai mult de două pe care să iau în calcul să le probez vreodată.

Mulţi mi-au spus că e o chestie de vârstă şi că voi ajunge să apreciez senzaţia aia de aerisire, însă eu am descoperit că piciorul meu se aeriseşte foarte bine şi când port o pereche de Nike Pegasus 35 pe care i-am luat pentru alergare.

În ziua în care mă veţi vedea cu sandale în picioare să-mi aduceţi şi un coif, e posibil să fi devenit gladiator.