În Bucureşti poţi să mori şi fără să fie furtună

Ieri mergeam spre service pentru revizia anuală. Am observat că e neobişnuit de aglomerat în direcţia aia, dar m-am gândit că o fi ora de vină. De fapt, vânticelul de dimineaţă zburase o bucată de tablă de pe fosta fabrică de bere Rahova fix pe cablurile de alimentare a tramvaiului. S-a oprit circulaţia tramvaielor, au venit mai multe echipaje de poliţie, pompieri, o întreagă desfăşurare de forţe.

După-masă, când m-am dus să iau maşina, am văzut că se lucra la îndepărtarea totală a acoperişului. Problema e că acea clădire e un pericol pentru public din ianuarie. Atunci a cedat acoperişul şi a fost instalat un gard pe trotuar. Au trecut aproape 8 luni şi singura măsură luată de autorităţi a fost să pună o maşină a Poliţiei Locale care să păzească gardurile. Efectiv asta se întâmplă, e cineva care stă în permanenţă acolo ca să nu treacă vreun pieton pe porţiunea aia sau, mai rău, să fure cineva gardurile primăriei.

Din câte am înţeles clădirea e în litigiu, aşa că e a mai multor proprietari deci, practic, nu e responsabilitatea nimănui. După încheierea procesului sunt curios dacă va trimite primăria o factură pentru orele alea de pază. În ce oraş din lumea asta mai stă cineva să aibă grijă de clădirea unuia care nu vrea să se ocupe de ea? În mod normal ar trebui să-i amendeze săptămânal, până când ajung să fie amenzile mai mari decât clădirea în sine, s-o execute silit consiliul local şi am încheiat povestea. Sau să găsească o soluţie legală, că asta pe care am zis-o eu sigur nu e.

Mă rog, dacă ar fi singura clădire ce reprezintă un pericol public măcar ar fi totul mai simplu. Dar există sute de astfel de clădiri. Poate mii. După cum vedeţi, nici nu e nevoie de vreo furtună, ca la Timişoara, la noi cad singure, la orice adiere de vânt.