IAB România a anunţat recent lansarea unui program de Certificare în Influencer Marketing, dedicat influencerilor şi creatorilor de conţinut. Din toamnă, cei care vor să fie certificaţi vor da un examen care va cuprinde întrebări din Codul de Bune Practici lansat anul trecut. Detalii aici.
S-a scris deja despre asta pe câteva bloguri, vin şi eu cu câteva idei, #pepozitiv.
Demersul e bun, am zis de mult timp că e nevoie de o formă de reglementare. Autoreglementarea aia pe care o sperau Florin Grozea şi alţii n-o să se întâmple niciodată. Am explicat aici de ce.
Bun, reglementăm. Cum facem? Cu o certificare. Destul de corect până aici. Trebuie să fie un proces transparent şi echidistant, uşor de administrat etc. Nu poţi să faci totul ca într-o lojă masonică, să inviţi oameni să primească aprobarea supremă pentru campanii cu branduri.
Dar nici ca test grilă dintr-o lectură suplimentară n-o vedeam.
Să ne uităm puţin la examenul auto, că tot am fost recent în apropierea procedurii. Oamenii citesc dintr-o carte, apoi dau examen din ce au reţinut. Garantează asta în vreun fel că vor respecta ce au învăţat? Sau că vor reţine mai departe de finalul examenului? Absolut deloc, altfel n-am avea atâtea accidente.
Diferenţa se face prin modul în care impui respectarea legii.
Şi-atunci ce facem? Poliţia Internetului?
Nu, cred că mai aproape de adevăr ar fi un sistem precum cel din zona hotelurilor, cu stele/margarete/ratinguri. Îndeplineşti anumite condiţii (extrase tot din Codul de Bune practici, desigur), primeşti 3-4-5 „stele”. Pot fi puncte, pot fi oricum vrem noi să le spunem. Un influencer cu 5 stele + o comunitate mare ar trebui să fie mai curtat de campanii, în vreme ce unul cu o comunitate la fel de mare sau doar 1-2 stele ar trebui evitat.
Cum dăm stelele astea? Păi prin marcarea publicităţii, prin consumul de produse pe care le promovezi, printr-o conduită cât de cât impecabilă. În general, prin tot ce nu prea sunt influencerii de la noi. Nu te da intelectuală dacă te rupi pe manele proaste şi îţi pui punga branduită în cap doar ca să atragi atenţia.
Nu plânge pentru pădurile din Turcia pentru ca 2 story-uri mai târziu să ne arăţi ce mişto e în concediu pe Mykonos. Poartă centură, poartă masca pe nas în interior etc. Putem găsi nişte lucruri rezonabile de bifat.
Ne mai rămâne o singură întrebare. Cine să acorde ratingurile astea şi pe banii cui?
Păi nu prea există oameni cu legitimitate care să facă asta. Vorbim de aceşti „evaluatori” care trebuie să fie inamovibili, ca judecătorii. Imparţiali, fără scandaluri la activ (de-aia Vali, de exemplu, pică, rolul lui e altul în industrie, cum am mai zis pe aici), cu o imagine bună, cu performanţe la activ în online. Poate nu neapărat în zona de influencer marketing, dar măcar în online.
Cine ar putea fi în „comisia” asta? Orlando? Ok, dar cine dă banii? Să zicem că îl convingem pe Orlando pentru nişte zeci de Bitcoini pe lună. Cine plăteşte? Lista aia de agenţii şi companii prezente? Influencerii? Cine acoperă costurile pentru cei 3-5 oameni care ar face munca asta, oameni care să fie high performeri şi care să renunţe la ceea ce fac pentru o evaluare riguroasă. Se poate face anual, dar vorbim de cel puţin 1-2000 de influenceri „comerciali”. Nu ştiu la cât s-a mai ajuns, probabil că ne poate spune vreo agenţie mare de PR.
Nu înţeleg de ce s-a băgat Costin în chestia asta, presupun că ştia ce reacţii vor veni.
În concluzie, e un best effort 100% perfectibil. Dar şi îmbunătăţirile astea se aduc în timp, care se traduce prin bani. Aţi da 1-3% din venituri către o organizaţie care să vă certifice? Vă zic eu că aţi da, dacă ăsta ar fi singurul mod prin care aţi obţine campanii de la agenţiile şi clienţii mari.
Câtă vreme agenţiile şi clienţii vor aplauda de formă orice astfel de demers, apoi îşi vor vedea de treabă în continuare, putem noi să facem şi certificări cu fundiţe şi ursuleţi, n-o să-i pese nimănui.
Aştept să văd prima agenţie care zice public „Nu mai lucrăm decât cu influenceri care au Certificatul de la IAB”. Să vedeţi ce-o să ne intereseze brusc pe toţi şi cum e scris Ghidul, şi cum sunt făcute întrebările din test…
16 comentarii. Leave new
„Cum dăm stelele astea? Păi prin marcarea publicităţii” Tu vrei sa il lasi sa moara de foame pe nwradu tocmai acum cand e pe cale de a-si mari familia?:) Ala cred ca mai degraba isi taie un deget decat sa marcheze un articol publicitar….
„Cine ar putea fi în „comisia” asta? Orlando?’ Orlando Nicoara aka omul care a adus clickbait-ul in mass media online din Romania?! Grozav….
Orlando a adus clickbaitul? :)) Serios?
Nu, Orlando Nicoară, cel urmărit penal într-un dosar de evaziune fiscală.
Urmărit, nu condamnat. Mici diferențe, but I get your point. Dă-mi tu un exemplu mai bun, mie ăsta mi-a venit în cap când am scris articolul.
Păi și cum rămâne cu principiile atât de clamate în bulă? Cum să dai pe mâna unui om acuzat de fapte atât de grave arbitrarea unei industrii care și așa are o mare problemă de credibilitate. Cât despre exemple ar fi destule. Putem începe de aici: https://iab-romania.ro/iab-romania/experti-iab-romania/
:))) Am râs. Chiar am râs. Super listă de experţi. Ia vezi, ghiceşti care şi-a falimentat firma de acolo şi e în procese cu diverşi furnizori păgubiţi?
Da, chiar aş vrea să dea certificate unul care a fugit cu banii dintr-o firmă.
Și dacă tot am deschis cutia pandorei ia să vedem cine este Orlando Nicoară: https://investigatiicenzurate.wordpress.com/2014/04/15/firma-surorii-lui-ponta-s-a-intersectat-cu-cercul-de-afaceri-care-a-preluat-si-evaporat-datoriile-de-milioane-de-euro-ale-psd-de-dupa-campania-electorala-din-2009-plus-si-gre/
Discuţia nu e despre Orlando, dar dacă tot ai dat linkul ăsta, explică-mi cu ce te face vinovat asocierea într-o firmă? Că atât scrie în articolul „relevant” şi „doveditor”. Că X şi Y sunt asociaţi în nişte firme cu Orlando Nicoară.
Oricum este evident simptomatic faptul că atât Costin Cocioabă cât și Orlando Nicoară provin din aceeași hazna patronată de marele mogul Adrian Sârbu.
Hazna sau ne-hazna, a dat ora exactă ani la rând în media. Şmenuri făceau şi ăia de la Intact.
Şi ajungem din nou la întrebarea mea. Care e mai bun?
Ok, Panaitescu. Crezi că îşi pierde vremea Doru cu chestiile astea?
Incredibil. Chiar nu credeam credeam că te cobori la whataboutisme de tip „dar și Intact”. Și asta într-o discuție despre principii, no less. Uite, cam de asta industria asta se zbate în mocirlă. Că spiritul tribal bate principiile. Din nou, lista aia e un punct de pornire. Dacă Doru nu are disponibilitate pentru nimic ar trebui să se ceară afară.
Stai așa, ce whataboutism este ăla când vorbim despre ceva ce era o normă?
Doru n-are timp, altul a fugit cu banii, altul nu e așa capabil și ajungem să ne întrebăm de ce mi-ai mai dat lista aia…
P.S. Știu destul dar eu nu am blog. Dacă ai astfel de informații ar trebui să profiți de platforma pe care o ai la dispoziție și de notorietatea pe care ți-ai câștigat-o în piață și să pui umărul la asanarea industriei. Sau ca să te parafrazez: „Unii cu principiile, alții taie facturile”…
‘Whataboutism’ is a rhetorical device that involves accusing others of offenses as a way of deflecting attention from another’s own deeds. Să înțelegem de aici că dacă norma era încălcarea legii e ok atâta timp cât vorbim despre prietenii noștri.
Care prieteni? Dude, tragi niște concluzii…
Și înțelegem ce vrem, după câte se vede.
Între timp am studiat acest mirific document din 2020: https://drive.google.com/file/d/1ibPvEqUn9CtiFlo9Dc9e4iVobkrzSBxW/view
Cantitatea de formă fără fond o întrece chiar și pe a lui Maiorescu. Docomentul e delusional ca să nu spun mai multe.
Chiar nu are sens să mai discutăm deși începusem să încropesc o mică listă. Ia uite ce instituție interesantă avem în țară de care nimeni nu a auzit: https://www.ccea.ro/echipa-3/coordonare/