Uitaţi-vă bine de tot la poza de mai sus. Noi suntem. Noi, cu telefoanele în faţă permanent, cu chipurile luminate de tehnologie, hipnotizaţi de universul de pe ecran, păcăliţi să credem că aşa cunoaştem lumea.
Mi s-a părut excelentă metafora asta pe care a oferit-o Tim Robbins în spectacolul „Topsy Turvy”, tradus Afrodita și Eliberarea Lumii (Un vodevil musical grecesc). Cred că titlul original e mai sugestiv pentru că e o expresie care exprimă in utter confusion or disorder. Aşa suntem noi, într-o confuzie totală.
Spectacolul semnat de Tim Robbins vorbeşte despre cum au trăit nişte artişti în lockdown. Dar e, de fapt, despre cum a trăit întreaga societate lockdown-ul. Un spectacol plin de metafore, foarte mişto introduse în spectacol. Într-un stil americănesc, destul de in your face, aşa cum fac ei teatru. După un astfel de spectacol nu stai 3 ore să te gândeşti ce-a vrut să spună autorul, întrebându-te dacă ai înţeles sau nu, ci mai degrabă te concentrezi pe mesajul pe care a vrut să-l transmită şi cum îţi schimbă el percepţia.
The Actor’s Gang, trupa lui Tim Robbins mi se pare că e o versiune modernă a ceea ce era teatrul în urmă cu 500 de ani. Nişte oameni care mergeau dintr-un oraş în altul, trupe care jucau diferite spectacole şi trăiau acolo unde îi ducea viaţa, într-o libertate totală.
Sigur că varianta 2024 este una mult mai bine programată, iar poziţia lui Tim Robbins îi permite să joace pe marile scene ale lumii cu The Actor’s Gang. Oamenii ăştia nu trăiesc de pe o zi pe alta, dar fac fix ce le place, într-o libertate artistică totală. Peste care vine disciplină, multă muncă, dar e tot libertatea care stă la bază.
Această sintagmă, „vodevil muzical grecesc”, exprimă foarte bine ce au făcut cu spectacolul Topsy Turvy. Au adus zeii în discuţie şi i-au pus şi pe scenă, au trimis săgeţi către modul în care americanii s-au comportat cu nativii de pe continent, au făcut mişto de societatea în care trăim, cu toate defectele ei.
Un spectacol foarte bun, care îţi dă de gândit. Un spectacol care vorbeşte tot despre pandemie, dar într-o manieră total diferită faţă de cea a lui Pippo Delbono în Trezirea.
Foto: Diana Racz, FITS 2024
