Vecinul nou

Cred că nu e bucurie mai mare pe lumea asta pentru un locatar decât să poarte o conversaţie despre istoria blocului cu un vecin proaspăt.

Zilele trecute vreo 3-4 cetăţeni din bloc îşi dădeau zăpada de pe maşini. La un moment dat se apropie un tânăr care părea că analizează zona. Şi a început discuţia. Vecinii s-au strâns în jurul lui şi îl priveau circumspect.

– Frumoasă zona?
– Frumoaaasăăăă!
– Ştiţi… vreau să cumpăr un apartament în zonă…
– Sigur că vreţi, e frumoasă zona.
– Nu vă ascund faptul că vreau să cumpăr la parter, aici la dumneavoastră…
– Ştim! (locatarul vechi e obligat să ştie toate bârfele din bloc)

Potenţialul cumpărător a început să pună tot felul de întrebări legate de construcţie, de zonă, de căile de acces, avantaje, vecini cu probleme etc. Cum se face. Iar cetăţenii nu mai puteau de mândrie la auzul acestor întrebări. Pentru că ştiau răspunsul. ŞTIAU! Şi a început o discuţie despre cum s-au făcut blocurile, cine a fost primul în bloc, ce fac vecinii, ce program au, totul în dorinţa de a demonstra 1. că ei ŞTIU şi 2. că e cel mai mişto bloc de pe faţa pământului.

Copii n-au ieşit la numărătoare (deşi avem vreo 4), nici animale (sunt vreo 3 câini), oamenii sunt gospodari (doar se vede ce curăţate sunt aleile, nu?). Aproape că m-au convins şi pe mine să cumpăr un apartament pe scară.

15 minute a stat săracul om să asculte poveşti despre primii locatari, cum era blocul pe vremuri, cât de uşor se ajunge la piaţă, conflictele din bloc, probleme, restanţieri şi alte zeci de avantaje sau dezavantaje. Iar la final a plecat buimac spunând că se mai gândeşte. Decizia a stârnit rumoare:

– Auzi, frate! „Vă mulţumesc frumos, mă mai gândesc puţin”. Păi dacă nici aici nu vrei să te muţi…

PS: În fapt, realitatea e cam ca în Funny Farm.