Discutam zilele trecute cu cineva şi am primit o replică pe care o primesc destul de des şi care mă calcă pe nervi: „ţie îţi e uşor să vorbeşti, nu ai un şef”. Aşa e, în multe dintre situaţii analizez lucrurile fără să iau în calcul existenţa unui şef. Totuşi, de multe ori mi-aş dori unul. Ar fi mult mai simplu să primesc ordine şi să mă rezum la a fi un simplu executant. Sunt convins că n-aş avea nicio problemă. Sunt genul de angajat obedient, care se străduieşte să facă lucrurile cât mai bine. În plus, am rezultate mult mai bune lucrând pentru cineva decât pentru mine.
Am avut ocazia să lucrez în calitate de simplu angajat şi m-am descurcat excelent. Îmi place ideea unui program fix şi numărul limitat de responsabilităţi şi nu înţeleg niciodată cum se pot plânge oamenii de joburi ce par a fi simple. Cred că respectivii n-au experimentat niciodată varianta mai evoluată a şefului – investitorul. Atunci când conduci un business finanţat de altcineva e mult mai rău decât să ai un şef.
Pe la 19 ani am fost pus în postura de şef şi am avut un investitor. Conjunctura a fost una favorabilă, însă nu eram deloc pregătit pentru aşa ceva. Şi mă îngrozea fiecare întâlnire cu investitorul. Lunar trebuia să prezint nişte rezultate care erau sub aşteptările tuturor. Oricât mă străduiam, nu găseam soluţiile corecte şi nici nu aveam pe cineva care să-mi spună ce să fac. Aş fi dat respectivul investitor pe 10 şefi dacă ar fi fost posibil. Până la urmă m-a salvat criza 🙂
Investitorul e un om care nu-ţi dă sfaturi, nu te pune să execuţi ceva, ci doar te plăteşte pentru ca tu într-un final să-i aduci un profit. Partea proastă e că tu eşti şeful. Tu trebuie să fii cel urât de angajaţi, să dai ordinele, să trasezi direcţiile în timp ce investitorul primeşte din când în când rapoartele tale. Şi mai nasol e că de multe ori nu e de ajuns să faci lucrurile bine. Poţi să ai o idee bună, o echipă bună, să-ţi faci treaba foarte bine, dar asta să nu aducă rezultatele scontate. Iar în acest caz investitorul poate să-ţi taie finanţarea. Practic, poate să te concedieze fără ca tu să fi făcut ceva greşit, doar pentru că ai un competitor direct mai bun, mai vechi în piaţă sau pur şi simplu pentru că s-a schimbat climatul financiar la nivel internaţional.
4 comentarii. Leave new
Sau poti sa ai o idee buna, echipa buna si sa-ti faci treaba bine dar rezultatele sa vina prea tarziu. Poate ca investitorul vrea sa vada rezultate in 3 luni desi ele nu pot sa apara mai devreme de 6. Nu poti sa faci azi o companie cu obiectiv cresterea consumului de ceai si intr-o luna in Ro sa se consume cu 10% mai mult ceai. Sau, exemplu si mai concludent, campaniile de constientizare a riscurilor si renuntare la fumat
Hmmm, e într-adevăr o experiență nasoală să fii „șef” deja la 19 ani. Același lucru mi s-a întâmplat și mie, să dau ordine altor oameni mi s-a părut strigător la cer.. ținând cont că eu abia făcusem 18 ani iar oamenii ăia aveau 25 chiar 30 de ani. Dar indiferent că ai fost un șef de succes sau nu, mi se pare că ai avut o oportunitate uriașă din care cu siguranță ai învățat mai multe decât ai fi învățat din postura de angajat.
“Ție îţi e uşor să vorbeşti, nu ai un şef” – ție îți e într-adevăr mai ușor să vorbești, ai cunoscut cum este să nu ai șef. Ceilalți nu. 😛
Iti cauti un job? Ca-mi caut un om… :))
esti un sef bun? 😀