Sunt un creştin ortodox practicant. Nu atât cât să devin habotnic, însă nici nu pot spune că nu practic deloc. Mă deranjează că a devenit o virtute să-ţi declari ateismul, aşa cum mă deranjează că a devenit o virtute să-ţi declari orientarea sexuală sau să-ţi strigi în gura mare credinţa. Nu sunt împotriva religiei în şcoli, cât timp fiecare copil e educat în religia lui. Mai apoi va putea să facă singur alegerile, dar pentru început e bine să ştie nişte lucruri de bază, să i se explice. Dacă alege să devină un practicant al religiei e important să ştie cam ce conţine Biblia, nu să citească la 30-40 de ani şi să fie mirat total.
Totuşi, simt cum în ultima vreme Biserica e tot mai departe. Şi nu Dumnezeirea, ci BOR (Biserica Ortodoxă Română). Am ajuns la concluzia că marea problemă a preoţilor e că s-au născut şi au crescut în România. Vorbind despre valorile pe care le adună sucursalele est-europene ale multi-naţionalelor, Aneta Bogdan notează în „Branding pe frontul de est” patru straturi:
– valorile ce aparţin de naţiunea respectivă
– valorile specifice ideologiei comuniste
– valorile din industrie
– valorile individuale
Ideea mi se pare aplicabilă şi pentru Biserică. Mai presus de valorile din „industrie”, oamenii care lucrează în domeniu sunt nişte slujbaşi ai Statului Român. Şi la fel ca orice slujbaş, ajung să facă treaba româneşte. Să se descurce. De aici şi expresia „Fă ce zice popa, nu ce face popa„. Am asistat în ultima perioadă la o serie de evenimente tratate într-un stil atât de românesc încât m-am întristat total (ca să fiu drăguţ şi să nu spun că mi s-a făcut silă). Mai mult decât Catedrale ale Neamului şi presiunea BOR asupra Statului mă deranjează că preoţii îşi fac treaba aproximativ. Şi că tot misticismul care îi înconjoară te împiedică să-i tragi la răspundere pentru nişte respectări parţiale ale unor cutume (culmea!) tot de ei stabilite.
Şi mă mai deranjează să văd cum Biserica e blocată între trecut şi prezent neavând un discurs coerent. Dacă mergeţi în câteva biserici veţi descoperi cum unii preoţi sunt conservatori în timp alţii au o atitudine modernă. Iar enoriaşul nu mai înţelege dacă ceea ce face e bine sau nu. Dacă trebuie să respecte toate cutumele sau „e ok” să le sară pe unele.
Voi continua să merg la Biserică, dar de angajaţii de acolo intenţionez să mă lipsesc pe cât posibil.
9 comentarii. Leave new
Te inteleg perfect. Nu am declarat ca sunt atee sau sa ma dezic de credinta mea, dar nu ma mai identific cu ceea ce se intampla cu religia ortodoxa. Nu m-am mai spovedit de 2 ani pentru ca la interval de 2 luni m-am spovedit la doi preoti diferiti care mi-au dat sfaturi care se bateau cap in cap. Nu mai pot sta la slujbele interminabile si neintelegibile, pline de simbolistici pagane si cantece pe care nu le intelegi de acum 200 de ani. Sunt indignata de slujbele de inmormantare la care preotul face declaratii despre morti in functie de cati bani au primit si nesocoteste suferinta celor ramasi in urma.
In schimb am inceput sa ma duc la catolici la slujba. Merg duminica seara, dureaza o ora, maxim doua cu tot cu rugaciuni, stau jos sau in genunchi pe bancutele lor, e aerisit, simplu, neaglomerat. Parca si oamenii sunt altfel. Ma pot concentra la Dumnezeu si-mi sta mintea la motivul pentru care m-am dus sa-l vizitez.
Din pacate, cred ca voi merge din ce in ce mai des la ei si din ce in ce mai rar la ortodocsi. Nu-mi pare bine, nu a fost neaparat o alegere, cat o alternativa…
Claudia, nu stiu daca la catolici e mai bine, dar nu intentionez aflu (cu toate ca, in fond, tot o diferenta de perceptie a fost la baza Schismei). Am auzit mai multi oameni vorbind despre asta, se pare ca BOR isi sapa singura groapa.
Sunt perfect de acord cu ceea ce ai spus, poate chiar ar mai fi de adaugat actiuni sau lucruri impardonabile de la neimpozitare si pana la revendicarea unor averi manastiresti, ca sa nu mai vorbim de recentul caz al lumanarilor fara de care primesti amenda…
Faza e ca religia nu e totuna cu credinta. Credinta nu poate sa ti-o ia un popa lacom, dar religia iti poate deveni straina din cauza lui…
Diferentele dintre cele doua stau in lucruri pe care, personal, nu pun mare pret: diferente dogmatice legate de Sfantul Duh, purgatoriul, sfintii, modul de oficiere a impartasaniei si altele. Pana la urma, acestea sunt doar ritualuri… Eu ma duc pentru simplul motiv ca acolo ma simt cu adevarat mai aproape de Dumnezeu pentru ca nu ma distrag oamenii 🙂
Nici la ei nu-mi prea place de Papa si extrem multe nereguli din trecut si prezent… Daca e sa-i luam la puricat, o sa trebuiasca sa ne facem altare acasa.
[…] pe blogul Hoinaru un articol excelent cu titlul „Biserica – tot mai departe”. Profit de faptul că îl […]
de ce este perfect ok sa te declari practicant al religiei de care apartii, dar este deranjant sa te declari ateu?
nunu, e deranjant sa transformi asta intr-o virtute si sa o strigi in gura mare.
daca tot e sa generalizam, hai sa o facem pana la capat. e deranjant sa transformi in virtute si sa strigi in gura mare ca apartii de o religie sau alta sau chiar ca nu crezi in dumnezeu deloc. da, e deranjant pentru ca spiritualitatea este o chestie intima, care tine de sine. dar nu numai ateii o fac. si credinciosii, indiferent de religie.
Am citit intr..un ziar bucurestean ca peste 80 la suta dintre studenti de la teologie au intrat numai din motive materiale, acum cateva luni o televiziune,tot bucuresteana a facut un sondaj intre taranii dintr..un sat, care este diferenta dintre pasti si craciun. Nu stiau! Majoritatea se gandeau ce se bea ori manca! Nu e treaba mea sa acuz sau scuz anumite religii. Se face vorbire si de papa, e corect! Biserica protestanta sa format ca protest,impotriva actiunilor papale. Religia e una, credinta e alta. Trebuie sa crezi in ce simt in inima si in creier! Amin.