N-aş vrea să cad în păcatul de a cataloga întâmplarea de mai jos drept „fantastică” sau „INCREDIBILĂ”. E perfect normal să se întâmple asta şi sper că n-aţi dat CLICK AICI pentru a vedea ceva extraordinar.
Eram la coadă la cremvurşti. De fapt, coadă e mult spus. Erau câţiva cetăţeni lângă vitrina cu mezeluri şi toţi aşteptau să se elibereze doamna de la tejghea. Lângă mine erau un el şi o ea care discutau despre un salam sau un parizer. Cetăţeanul părea foarte sigur pe el, genul ăla de „Nelu” chelios care a avut o Dacie 1310 portocalie până acum câţiva ani şi cu greu s-a îndurat să-şi cumpere un Logan. Roşu. Îl ştiţi, tipul ăla de om care merge în concediu cu bilete luate prin sindicat şi care înjură sindicatul şi statul pe tot parcursul sejurului.
Eh, acest ins era pregătit să mi-o ia înainte şi să comande el primul mezeluri ignorând ordinea firească a lucrurilor. Iar eu priveam în gol fiind parţial atent la ce discută ei şi realizând că urmează să mai aştept câteva minute (deşi eram acolo de ceva timp) până termină de comandat nea Nelu cu Logan roşu.
Şi atunci s-a întâmplat. Când vânzătoarea s-a eliberat şi s-a pregătit sufleteşte pentru următoarea comandă, nea Nelu s-a năpustit ca un uliu asupra vitrinei şi a început să comande. Iar doamna – probabil o „doamnă Nuţi” – a făcut un gest de o normalitate surprinzătoare. I-a atras atenţia lui Nelu că „era domnul înainte”.
Atât.
