În zona în care (încă) locuiesc era până mai ieri paradisul locurilor de parcare. Tot betonul pe care îl vedeţi era acum câţiva ani un mare maidan. După Revoluţie, au rămas ani buni mormane de pământ pe spaţiul ăla. Legenda locală spune că era în proiect un teatru, care să vină ca opţiune secundară de divertisment după cinematograful Pacea (sala în care e Teatrul Masca în prezent).
Cred că abia prin 1995 s-a strâns pământul respectiv, care avea şi o mulţime de moloz, resturi de pe şantier etc. Blocurile din jur au fost terminate în ’88-’89, probabil n-a mai interesat pe nimeni igienizarea după căderea lui Ceauşescu. Cert e că a rămas acel spaţiu generos pe care au apărut la un moment dat garajele. Erau probabil vreo 200 de garaje de tablă şi beton care adăposteau mese de ping-pong, butoaie cu varză, truse de scule, saci de haine, uneori chiar şi maşini. Frecvent se întâmpla să mai ia foc un garaj, veneau pompierii, se strângeau copiii. La un moment dat primăria de sector s-a hotărât să civilizeze zona, aşa că au dărâmat toate garajele, mai ales că erau amplasate ilegal. Şi au făcut în loc o mare parcare. Citeşte tot articolul
