Mă tot gândeam zilele trecute care era atmosfera de Crăciun când eram noi mici. Am prins un moment destul de bun. Din punctul meu de vedere, a fost perfect, nu mi-aş fi dorit să fie altfel.
Îmi amintesc de momentul în care se termina şcoala şi începea curăţenia. Nebunie, cumpărături, ediţii speciale ‘Ceaiul de la ora 5’, concursuri în direct… televiziune. Şi zăpada. Care era cât de cât prezentă. Bradul pe care îl împodobeam ascultând singura casetă cu colinde pe care o aveam în casă urmat de „Singur Acasă” la a N-a vizionare sau „Greu de ucis”, la fel de proaspăt. Toate astea la lumina instalaţiei de pom.
În cele din urmă aveam parte de somn, trezit la 3-4 dimineaţa pentru verificarea cadourilor, trezit părinţii cu „A venit Moshuuuu”, desfăcut şi jucat cu cadourile în miez de noapte şi iar somn. Până la 7, nu mai mult că începeau desenele. Şi erau cele mai mişto desene şi filme. Numai la ProTv, bineînţeles.