Mai sus aveţi onoarea să vizionaţi o producţie cu mai multe premii la Festivalul de film Teacher’s. Scurtmetrajul, intitulat „Şi Bucho?” a luat premiu pentru cea mai bună regie, cel mai bun actor principal şi premiul presei.După cum a fost gândit, festivalul
a propus un concept original de stimulare creativa a celor care, desi nu sunt profesionisti, vor sa experimenteze procesul realizarii unui film
…. sau cel puţin asta ar fi vrut ei.
Şi altă chestie interesantă:
Participantii la festival, echipe ale unor companii de renume de pe piata romaneasca, au avut sansa de a reface prin amprenta creativa proprie, scene memorabile din filme celebre.
Poate sunt eu paranoic, dar nu vi se pare că ideea e aceeaşi cu cea din spotul cu ăla negru de respira greu? Serios, vedeţi vreo diferenţă de concept? (nu ca specialişti, ca telespectatori) Când poveşteşti filmu ăsta de 7 minute cum o poţi face?
E unu care tot povesteşte un film şi îl povesteşte aiurea rău de tot şi ăla căruia îi povesteşte nu pricepe nimic.
E vreo diferenţă esenţială? Ah, da, spotu era amuzant.
Via Prăjiturel
Deja se simte. O să ningă în curând şi în Bucureşti şi o să ne înghesuim cu toţii la metrou. Cei mai curajoşi vor continua să meargă cu maşina şi vor patina mai ceva ca la Liberty Center. Pentru că iar o să fim luaţi prin surprindere de prima zăpadă.Deşi a nins puţin azi, mai durează un pic până o să avem zăpadă pe jos şi probleme pe străzi.
O să curgă atunci micile buşituri ale inconştienţilor care pleacă la drum pe vifor. O să mă simt din nou ca în Decembre-le lui Bacovia, cu ceaiu sub nas, lipit de calorifer si cu ochii la zăpadă.
Şi o să-mi amintesc de clasele pustii din şcoala generală, de serbările care se prelungeau ore întregi până pleca toată lumea şi bântuiam de nebuni prin clădire, de pomu clasei, contabilizarea căzăturilor luate pe drumu dus-întors până la şcoală şi alte sentimentalisme cu iz de Ion Creangă.
Şi una de final ca să ieşiţi cu sufletu împăcat de pe blog:
Cred că cei doi catindaţi vor pierde multe voturi pe aceste 10 secunde în care şi-au pierdut cumpătu. Mai rămâne să se bată în direct la OTV, să se calce în picioare şi să se înjure de mame şi morţi.
Cazul elevei de la Ion Creangă. Actriţă de filme porno la 18 ani, fata se plânge că este persecutată.
Dacă mai aştepta 6 luni, puştoaica n-ar fi avut probleme de niciun fel. Cui îi pasă de „studenta porno”? Adică, e interesantă profesoara porno, polţista porno, coafeza, judecătoarea, avocata, doctoriţa, dar în niciun caz nu e interesantă o studentă porno. Pentru că e plictisitor şi pentru că multe din actriţele porno sunt şi studente.
Dar domnişoara a vrut musai să păşească de mică în industrie. Şi acum se plânge că nu i-au primit lucrarea la biologie. Mă uit înapoi şi îmi amintesc un caz asemănător la care am asistat. O colegă ale cărei poze indecente (dar private) au apărut prin presă, era aproape de a fi exmatriculată deşi ulterior a trecut printr-un adevărat calvar, fiind aproape de moarte. În fine, poveste mai complicată. Ideea e că, cu chiu, cu vai, fata şi-a terminat studiile şi s-a cuminţit.
Şi văd azi filmuleţul de aici. Juna Alinuţa Plugaru-wannabe susţine sus şi tare că e abuz şi că altele fac sex pe youtube şi nu păţesc nimic. Booon. Ce-i drept, nu e normal. Da’ dacă nu contează părerea nimănui pentru tine (aşa cum zice ea), nu te mira că te trezeşti exmatriculată. Că n-o să legalizăm prostituţia şi n-o să ridicăm pornografia la rang de artă pentru toate paraşutele. Ah, şi încă ceva: felicitări pentru premiile de la olimpiade, eşti o capabilă!
Au schimbat azi dimensiunile playerului si l-au facut wide. Probabil e primu pas spre HDuri or something. Mai mult spaţiu pentru player, mai puţini pixeli folosiţi aiurea.
Şi dacă tot zic de youtube, mai jos un clip cu dedicaţie.
Să vă explic pe scurt:
În urmă cu vreo 3 săptămâni şefii Facebook au început negocierile cu cei de la Twitter pentru achiziţionarea serviciului de micro-blogging. Şi Facebook a oferit acţiuni în valoare de 500 de milioane de dolari. Pentru un serviciu care nu face bani, mi se pare o sumă nesimţită. Nu mare, nu enormă, nesimţită.
Băieţii de la Twitter au ţinut steagu sus şi i-au trimis la plimbare pe cei de la Facebook, în primul rând pentru că ar fi vrut mai mult şi în al doilea rând pentru că ar fi vrut cash.
Acu… am o întrebare de om care aude de criza economică mai des decât îşi aude numele: cine mai are încredere în acţiuni la momentu ăsta? Şi în plus, cine se apucă să vândă ceva tocmai acum? Ca să nu mai vorbim de achiziţionarea unei platforme care nu face bani de investiţii fără acoperire şi alte prostii de genu ăsta. Alţii care nu ştiu că e criză.
Oricum, interesant de văzut care va fi strategia de monetizare a Twitterului pentru că nu văd refuzul ofertei iniţiale ca pe un bluf menit să aducă un preţ mai mare şi atât.
Pe larg, aici.
De câteva zile m-am cam plictisit de Feedreader. E un agregator de feeduri foarte bun însă e prea simplu. Şi dacă de foobar nu mă mai pot dezlipi pentru muzică, am zis că trebuie să schimb ceva la feeduri.
Am cercetat puţin şi am dat de Top 10 Windows RSS Feed Readers. Am citit specificaţii, am analizat, am văzut screenshoturi şi recomand:
Momentan, am trecut pe feeddemon şi mi-am făcut cont. Mi-aş dori să pot sincroniza şi cu telefonul dar cu Opera nu sincronizează momentan. Dacă găsesc o metoda mai bună decat browsingul în pagina newsgator, vă anunţ. Oricum, e un pas înainte pentru protabilitate.
Pe măsură ce se măreşte blogosfera mă bucur. Mă bucur în primul rând pentru că încep să nu mai fiu perceput drept ciudăţenie a naturii. Nu mai sunt ăla care face Crăciunu şi Revelionu on-line, mai sunt şi alţii.
Şi am ales pentru porţia de azi 3 recomandări. Am mers pe principiul „puţini şi buni”, după care îmi ghidez şi blogrollul.
Ăştia sunt, luaţi-i, citiţi-i, băgaţi-i în feedreaderele voastre că alţii nu vă mai dau! :p
O amică mi-a solicitat zilele astea ajutorul într-o problemă. Ocupat-neocupat, mort-copt, am direcţionat-o în respectiva chestiune. Uite dragă, te înregistrezi aici, şi rezolvi problema.
După vreo 10 minute.
Nu poţi să-mi faci tu un cont? Că nu mă descurc…
Păi n-ai decât de dat 2 clickuri.
Da, dar ştii că nu mă pricep… bla bla.
Înţeleg că vrei să te ajut (deşi, unii n-ar înţelege de ce îmi ceri tocmai mie asta) dar de ce nu vrei să faci şi tu ceva? De ce nu vrei să mergi pe poteca pe care ţi-am indicat-o? Ce-i drept, e greu să faci ceva când poţi mai bine să iei de-a gata.
