Casual stuff

IN Casual stuff

Am descoperit acu vreo juma de an Green Tea dar n-am apucat să scriu despre ceainăria asta foarte drăguţă. Şi cu toate că mie nu-mi place să beau ceai (de ce să aştept 25 de minute să beau un ceai când pot să beau imediat dintr-un nestea? 😛 ), îmi place foarte mult atmosfera din ceainării. Şi cum la Cărtureşti a devenit un loc cool unde dă bine să mergi, s-a aglomerat foarte tare. Deci e nevoie de alte locuri mai la separeu.

Au chiar şi un site foarte drăguţ, au o grămadă de sortimente de ceai (nu că m-ar interesa :-j ), iar atmosfera e super faină.

Pozele le-am luat de pe site mai mult ca să-mi testez NextGEN Gallery-ul instalat de curând 😛

IN Casual stuff

E sesiune – sunteţi stresaţi,  e criză – sunteţi stresaţi extra, plouă, n-a sunat, unde ieşim in weekend… ok, so you’ve got a few things on your mind. So what? Sunt o grămadă de motive pentru care putem zâmbi. Şi chiar dacă nu ne vin acum în cap, putem zâmbi în avans. Pentru că e aproape februarie, într-o lună va fi primăvară de-a binelea, vom fi scăpat de sesiune şi va fi soare.

Fuck it! Zâmbiţi pentru că e Obama preşedinte! Sau zâmbiţi pentru că peste 8 ani n-o să mai fie, sau pentru că nu vă interesează politica şi toate chestiile astea vă plictisesc. Zâmbiţi pentru că are Badea salariu mic. Sau pentru că nu mai are Copos bani…. Ok.. so.. aţi zâmbit? Şi vă simţiţi mai bine? … Oh well… eu am încercat… nu e vina mea că sunteţi voi deprimaţi… 😛

IN Advertising/PR, Casual stuff

Mâine (nn. azi) avem examen la semiotică. Şi un semestru întreg ne-am întrebat la ce naiba ne-o folosi nouă să ştim semiotică ? Ce, campaniile se fac cu semioză infinită? Ei bine, da! Şi am descoperit asta surfând într-o pauză. Am reţinut că sensul se naşte în cultură şi putem creea un infinit de semnificaţii.

Platon zicea ceva despre onomaturgi şi cum sensurile sunt stabilite printr-un contract social care duce la o convenţie. Păi fix ăsta e mesajul din spotul de mai jos! Give yourself a good name! – fii propriul tău onomaturg!

În plus, berea aia nu mai e un Heineken, e o busolă! Pentru că limbajul este pur convenţional iar dacă vreau ca berea aia să fie o busolă, ea poate fi o busolă în spaţiul meu cultural.

Ca să dovedim că nu numai Miruna poate să scrie pe blog despre ce învaţă la şcoală :))

Şi acum, să vă explic tactica: dacă mă încurc mâine, intru rapid pe blog şi mai citesc câte ceva ;))

Almost there

question_answer0
IN Casual stuff

Am mai umblat puţin la tema şi la blog în general. Am rezolvat anumite probleme pe care mi le-aţi semnalat, am introdus câteva pluginuri noi (nextgenGallery, wordpress stats şi un get recent comments pe care momentan nu l-am pus la punct ), am făcut update la cele vechi şi stau pe gânduri dacă să-mi pun all-in-one seo pack. Cred că prefer să rămân la procentul de 10-15% pentru userii veniţi din google.

Am reorganizat şi categoriile, câteva mai neimportante au dispărut iar sus de tot găsiţi cele mai importante 4 domenii + o selecţie de posturi. Rămân fără taguri şi widget de twitter momentan. Poate apar şi astea în curând. Mai rămâne doar să văd ce fac cu designul sidebarului şi rebrandingul poate fi considerat complet.

În footer găsiţi informaţiile de contact şi cele mai recente posturi. Arată aproape decent. Că tot veni vorba, de azi mailul de contact este alex@hoinaru.ro cu amabilitatea celor de la Google Apps la care mi-am făcut cont. Rămâne de văzut dacă o să-mi şi placă.

IN Casual stuff

Am căpătat o nouă alergie. Câţiva prieteni din blogosferă au un obicei care mă scoate din minţi: aleg filme în funcţie de notele de pe IMdB. Stau, analizează, votează… Eu când aleg un film, mă uit la plot, mă uit la actori, anul apariţiei şi gata.

Eh nu, ei o iau după regizor, după actori, după scenarişti. Ba contează şi ce-au zis oamenii care au văzut filmul înaintea lor. Şi cu cât sunt mai multe voturi, cu atât mai bine. Iar când îi aud că dau note de tipul: 7.2 unui film, simt că mă ia cu leşin. 

De ce ar trebui să conteze pentru mine ce spun nişte alţi oameni care probabil nu-mi împărtăşesc gusturile? Şi de ce să intru imediat să votez după ce văd un film? Iar partea cu alegerea în funcţie de regizor e criminală. De ce se presupune că un regizor căruia i-a ieşit bine un film pe un anumit subiect a scos o capodoperă şi pe alt subiect? 

N-o să înţeleg niciodată ce sens are să alegi juma de oră un film când poţi să-l iei, să vizionezi 10-15 minute şi să-l închizi dacă nu-ţi convine.

IN Casual stuff

lemonlaw.jpg

Gata! De azi nu mai sunt şofer începător! Pot să dau jos semnele :)) Sincer să fiu, habar n-am pe unde sunt dar ştiu că le am pe undeva. După vreo 2-3 săptămâni de circulat intens prin Bucureşti le-am scos pentru că mai mult mă încurcau. Asta după ce am ascultat poveştile multor oameni pe tema asta. Şi toţi explicau că după vreo 2 săptămâni le-au dat jos. Bineînţeles că eu îmi imaginam că n-o să fac la fel. Oh well..

După 18.000 de km conduşi în primul an declar cu mâna pe inimă că exceptând zilele algomerate rău, traficul din Bucureşti poate fi fentat, dacă ştii străduţe. Chiar şi dacă stai în zona Militari – Drumu Taberei, cea mai naşpa posibilă din punctul de vedere al căilor de acces.

Alte învăţăminte de dat mai departe nu am, pentru că nici n-am avut multe evenimente. Un accident uşor din vina celui accidentat (trebuia să rămână fără carnet nenea ăla), câteva nebunii mai la început şi în rest linişte şi pace. Mă rog… din punctul meu de vedere 😀

Aveţi grijă cum conduceţi, mâncaţi-vă lăpticul cu corn şi puteţi deveni şi voi minimarţieni! :))

picture via

IN Casual stuff

După cum se observă, am schimbat tema blogului. Încă nu e desăvârşită, dar 99% aşa rămâne. Pentru cei cărora nu le place, există feeduri complete de la Mastercard 😀

Odată cu modificarea asta am pus şi WordPress 2.7 deşi tocmai ce se plângea Miruna că e naşpa. La prima vedere se mişcă prost dar până la urmă o să cădem la pace.

Mulţumesc pinkISH pentru răbdare şi suport, vom negocia o răsplată fair la o dată ce va fi stabilită ulterior 😛

Momentan nu m-am hotărât dacă să folosesc taguri sau nu… mă mai gândesc, ţinând cont că ar trebui să pun taguri pentru vreo 1000 de posturi din urmă.

So… vă place/nu vă place? Sugestii?

IN Casual stuff, Caterinci

De la CAP citire:

Super Hitul face parte din hyper producţia ‘Trei agenţii, un singur Crăciun’. Detalii aici

Ah, şi în caz că vă întrebaţi, da, eu am făcut rost de dvd pentru că am pile 😀 :))

IN Casual stuff

Am citit pe la Etherfast un recensământ al telefoanelor mobile care i-au trecut prin mână. Şi pentru că mi-a plăcut, am început să mă gândesc la ce telefoane am avut şi eu.

Prin clasa a 7-a ştiu că am primit pe mână un telefon şi o cartelă cu numărul pe care îl am şi în ziua de azi. Să tot fie vreo 6-7 ani de atunci 😛 .

Telefoane

Tata avea un Ericsson A1018 iar când şi-a schimbat mătuşi-mea telefonul, am primit GH 688-ul ei. Nu erau mulţi copii cu telefon pe vremea aia. Rectific: nu erau mulţi oameni cu telefon mobil pe vremea aia. A urmat un Alcatel One Touch Easy (alcatelu lu mama), pe care l-am folosit foarte puţin timp. Folosit e mult spus. Pe vremea aia, un mesaj-două pe săptămână era deja semn de avuţie, jocurile contau foarte mult în alegerea telefonului iar beepurile ‘de control’ erau la ordinea zilei.

Erau câţiva norocoşi care aveau 3310. La vremea aia (printr-a opta), 3310 era zeul telefoanelor mobile. Aveai snake, ceea ce te făcea automat un fel de şef al maselor. În plus, dacă mai puneai şi un logo personalizat şi un ringtone, erai cel mai cool. Iar când au apărut şi 1000 de modele de carcasă, am căzut psihic de tot :))

Odată cu intrarea la liceu (şi mutarea strategică la o distanţă mare de casă 😀 ) au considerat ai mei (după îndelungi rugăminţi) că e necesar să-mi facă un abonament cu tot cu schimbare de telefon. Şi am primit un Siemens A50.

După un an şi ceva s-a cerut o nouă schimbare de telefon. Mulţi aveau deja telefon color şi cu cameră şi fiind liceu de fitze… era nevoie de telefon color şi cu cameră. Aşa că mi-au luat ai mei un Sony Ericsson T610. Şi de atunci n-am mai schimbat marca.

Ultimele două sunt încă sunt în uz, un V630i cumpărat din primii bani munciţi plus nişte bani de la ziua mea, prin clasa a 12-a. Cameră de 2 megapixeli, mp3, de toate. Foarte drăguţ telefonul şi încă mă pot baza pe el. Iar despre SE P1i am scris şi aici.

Invit şi alţi colegi şi prieteni să preia leapşa după pofta fiecăruia.

IN Advertising/PR, Casual stuff

Am primit reclamaţii că n-am scris despre închiderea agenţiei Team Advertising. Săptămâna trecută au vuit blogurile şi mai ales ziarele despre ‘efectele crizei’ în publicitate. Vai, vai s-a închis agenţia lu Sârbu. Să începem cu un exerciţiu de memorie:

Cine îşi aminteşte vreo lucrare de-a agenţiei din ultimii doi ani? Una… Clienţi aveau, cică, dar mie nu-mi vine în cap nimic din ce-au făcut de curând. Habar n-am cine lucra acolo, ce lucrau băieţii ăia şi mai mult decât afilierea la Y&R nu ştiu nimic despre ei. Sigur, Danone recicla nişte spoturi din occident şi au făcut porcuşorul ‘Comentezi?’. Dar asta e de pe vremea în care era Şerban Alexandrescu acolo (dacă nu mă înşel). Iar vestea că au pierdut afilierea e din septembrie 2008. Numai că din lipsă de subiecte se reciclează ştiri mai vechi.

Cu noul sponsor al naţionalei, altă nebunie. Am citit azi o grămadă de articole despre ‘super marca românească’ bla bla, de parcă  nu se ştie de 3 luni că Bergenbier a pierdut contractul şi Ursus o să fie noul sponsor. Chiar şi Tolontan anunţa asta prin octombrie…

Dar lasă că românii n-au memorie prea bună şi putem să reciclăm ştiri la nesfârşit. Aştept cu interes un Breaking News când Obama va deveni preşedintele SUA.

Meniu