Filme

N-am reuşit să ajung la avanpremieră, m-am grăbit să merg vineri, că tot îl lăuda lumea. Mulţi ziceau că-i bun. După vizionare, uşor năuc, am încercat să-mi dau seama de ce e Loverboy un film bun.

1. Pentru că sunt multe scene de sex. Din ’90 încoace, filmul românesc a devenit un fel de film porno deghizat în film de artă. Fiecare personaj feminin trebuie să apară nud măcar o dată, chiar dacă nu are legătură cu acţiunea filmului.

2. Pentru că joacă Ion Besoiu. S-a mai folosit şi schema asta: introducem actori mari ca să dea greutate filmului. E un film cu maestrul Ion Besoiu, cum poţi să spui că e prost? Sigur, n-are nicio replică şi apare doar de 2 ori, dar Loverboy e un film bun!!!

3. Pentru că e cu ţigani. Trebuie să ne uităm şi la naţionalitatea conlocuitoare, nu? Să-i băgăm şi pe ei în seamă, să arătăm realitatea de pe străzi. Ah, şi e cu manele. Orice film cu manele trebuie sa fie bun. Corect? Citeşte tot articolul

Mi-a plăcut „Filantropica”. Şi „Asfalt tango”. Sunt fan „Restul e tăcere”. Abia aştept „Closer to the moon”. Şi cu toate astea nu văzusem până acum „Dolce far niente„. Duminică, în cadrul RO-IFF, nu numai că am vizionat filmul, dar am avut ocazia să-l aud pe Nae Caranfil vorbind despre prima sa producţie de amploare.

Povestea îl prezintă pe Stendhal (îl ştiţi, a scris Roşu şi Negru) în timpul călătoriei sale prin Italia şi urmăreşte acţiunea romanului „Un voyage a Terracina„. Nae Caranfil ne povestea după vizionare că a intervenit pe alocuri atunci când a scris scenariul pentru a da savoare istorisirii. Şi ne mai spunea că s-a identificat cu personajul principal, fiind prima sa producţie cu o echipă străină, într-o ţară pe care nu o cunoştea. A descoperit Italia alături de Stendhal.

Dolce far niente e genul acela de „feel good movie”. Nu pleci super entuziasmat din sala de cinema, nu ai o temă de gândit. Dar pleci cu zâmbetul pe buze pentru că ai urmărit o poveste frumoasă.

Mai puteţi vedea Dolce far niente duminică, la cinema Eforie, începând cu 18:25. Costă 1 leu. Sau dacă nu vreţi să vă plimbaţi până acolo, îl puteţi vedea din fotolii vineri, 7 octombrie, de la orele 20:00, pe Procinema (provincia, se aude?).

Vă mai recomand şi Filantropica – sâmbătă, cinema Corso, orele 18:00, sau Restul e tăcere – joi, tot la Corso, de la 14:00. Tot la 1 leu. Chiar dacă Nae Caranfil nu va mai răspunde la întrebări din sală, el va fi acolo, în filmele lui.

N-am văzut în viaţa mea atâtea filme câte mi-au trecut prin faţa ochilor în ultimele săptămâni.

Cowboys and aliens

Un film exact aşa cum zice descrierea: acţiune, fantastic, război, sf, western. Aş putea adăuga şi „comedie”. Nici bun, nici rău. După două ore în fața ecranului încă te uiți cu ochii cât cepele.

Super 8

Ar fi trebuit să fie super filmul marca Steven Spielberg. Trailerul m-a lipit cu ochii de ecran. Iar filmul s-a dovedit a fi o plictiseală maximă. Au lungit-o prea mult, extraterestrul era urât, ca toți extratereștrii… la fel ca ăia din Cowboys and aliens și nu numai.

Captain America

Filmele pentru americani sunt simple: avem un dușman. De obicei el e ori rus, ori neamț. Dacă acțiunea se petrece în secolul 17, dușmanul poate fi și indian (însă în cazul ăla se mai schimbă treburile, indianul are o fată drăguță care se îndrăgostește de un soldat american). Și americanii se luptă cu dușmanul până îl bate. Pe lângă clișeul cu americanii și dușmanii lor, Captain America mai e și genul ăla de film care e special făcut pentru continuări. Și e mult prea evident în cazul Captain America. Așteptăm părțile 2, 3, 4 și jucăriile Happy Meal.

The Smurfs

Dacă mergeți să-l vedeți e musai să găsiți varianta titrată. Ar fi chiar păcat să-l vedeți dublat. E genul de film care te binedispune într-o zi de miercuri ca să poți continua săptămâna de lucru.

Midnight in Paris

Mișto. M-am regăsit 100% în povestea omului care tânjește după epoci de glorie. Lasă un sentiment plăcut vizionarea filmului, chiar dacă se termină cam brusc și filosofic. Mi-ar fi plăcut să fie ceva mai concret la final.

Toţi aţi piratat cel puţin o dată filme. Chiar dacă nu recunoaşteţi, chiar dacă aţi uitat, sigur exista un prieten care vă aducea filme, un coleg care avea Casablanca pe CD cu titrare, un om de la care cumpăraţi cele mai noi DVDuri. Sau le luaţi chiar voi.

Şi de prea multe ori se întâmpla ca filmele alea să fie trase din cinema şi să se vadă oribil. CAM, TS, Telesync sau alte mizerii cu sunetul buşit, imaginea neclară şi o experienţă care îţi strica tot filmul. Dădeai bani pe ele şi tot se vedeau prost. Sau dacă le trăgeai singur puteai să aştepţi şi 8 ore (remember 32 kb/s?).

Dar acum avem şi noi premierele concomitent cu vestul, iar un bilet de cinema e 10 lei. Ba chiar erau ceva oferte şi la 1 leu, pe o clonă de groupon. Şi atunci de ce mai există TS şi Cam? Cine le consumă şi de ce?

Ştiu, s-a mai scris asta de 100 de ori, cred că am mai scris şi eu un articol pe tema asta, dar căutam Harry Potter 7b (da, vreau să-l văd şi n-am avut timp şi nici cu cine să merg la cinema la filmul ăsta) şi am dat peste variante trase din sală. E chiar aşa greu să piratăm lucrurile la o calitate mai bună? 😀

Evident, ar fi indicat totuşi să cumpăraţi filmele de pe muvix.ro, voyo.ro sau dolcetv.ro, nu să le pirataţi.

N-o să găsiţi nicăieri totul despre Oscar 2011, dar sunt o grămadă de site-uri care oferă tone de informaţii. Şi peste tot o să găsiţi lista câştigătorilor. Peste tot mai puţin aici. În schimb tabu.ro are mult material video exclusiv în .ro. Check it out.