Înainte de luna cadourilor am mâncat la Il Tacchino, un restaurant care a apărut recent pe Calea Victoriei, foarte aproape de Piaţa Victoriei.
E un brand care se poziţionează drept premium fast casual. Eu aş zice că e un fast food ceva mai sănătos, perfect pentru corporatiştii care lucrează în zona Pieţei Victoriei. Au pornit în Corbeanca, iar acum au ajuns şi în centrul Bucureştiului. Citeşte tot articolul
Am primit o invitaţie de la Suento, vecinii noştri de cartier de la Maison Créative. Suento este fratele Gram Bistro, acel loc cu mâncare bună de la America House (la Victoriei, unde era primul Starbucks şi unde este McDonalds).
Şi dacă la Gram am mai fost, trebuie să recunosc că nu ajunsesem pe la Suento până acum. Am trecut de multe ori pe strada Toamnei, chiar pe segmentul ăla, e o scurtătură bună spre Lizeanu. Dar n-am intrat niciodată. Se pare că terasa lor este extrem de apreciată şi cunoscută de multă lume.
Dar oricât de frumoasă ar fi terasa, trebuie să admit că n-are cum să concureze cu mâncarea: foarte bună şi la preţuri corecte. Citeşte tot articolul
De ceva timp s-a deschis Pho Bar undeva pe str. Mihai Eminescu, destul de aproape de Maison Créative, aşa că am fost acolo într-o zi cu Antonia. Viaţa de antreprenor include şi luxul de a lua prânzul cu soţia în anumite zile fără vreun motiv anume, doar pentru că e vineri.
Ne-am comandat amândoi Pho Soup cu vită, (Pho Bo se cheamă), eu fără coriandru, Antonia cu. A venit bolul de mai jos, cu nişte alune pisate (pentru textură), nişte lime (pentru potenţarea gustului) şi nişte spicy stuff (pentru curajoşi). Citeşte tot articolul
Văzusem pe la influenkeri supele astea şi mi s-au părut interesante, dar erau doar pe Sezamo la 19 lei, aşa că am ezitat un pic să dau o comandă special pentru asta. Apoi am găsit la Kaufland cu 15 lei bucata şi am luat să testez cele 3 tipuri disponibile în magazin. Pe lângă astea, mai au în ofertă o Yogurt cream şi o cremă de broccoli.
Am mâncat gazpacho şi tomato soup, crema de legume a ajuns la Antonia. Citeşte tot articolul
Am ajuns azi la Wendy’s, cu gândul că vor fi cozi un pic mai mici decât în ziua lansării. Am avut dreptate, am prins o coadă de „doar” 40 de minute (de când am ajuns până când am plecat cu mâncarea). În imaginile de pe net pare că veniseră românii de parcă era primul fast food din sud estul Europei.
Am luat un hamburger (citisem la Radu cum i s-a părut lui), o porţie de cartofi mare şi o Cola zero. Pentru Antonia am luat un wrap de pui şi o porţie de cartofi. Au fost vreo 60 de lei cu totul. Probabil că puteam să transform în meniu şi comanda Antoniei şi cred că am fi ajuns pe la acelaşi preţ. Deci 30 de lei per meniu. Citeşte tot articolul
Luna asta intră în România un nou lanţ de fast-food din SUA. Nu, nu e vorba de Five Guys încă, ci de Wendy’s, locul 3 în lume ca mărime, după McDonald’s şi Burger King.
Interesant este că România e prima ţară din UE în care intră Wendy’s (şi a doua din Europa, după UK). Citeşte tot articolul
Am fost câteva zile în Anglia şi am dat peste o chestie interesantă la câteva restaurante, atât în Londra, cât şi în Birmingham.
Te aşezi la masă, ai un QR code pe care poţi să comanzi. Până aici nimic neobişnuit, au şi Energiea sau La Mama opţiunea asta, parcă prin ialoc.ro este dezvoltat sistemul. Poţi să şi plăteşti cu cardul.
Numai că în Londra e o diferenţă importantă: comanda nu pleacă la bucătărie până nu o achiţi. Deci îţi alegi produsele în coş, bagi cardul, achiţi, abia apoi îţi vine mâncarea. Dacă vrei să mai adaugi ceva ulterior, mai dai o comandă. Citeşte tot articolul
Nu ştiu câtă lume îşi mai aminteşte gustul de Dil Kebap de la începuturile Califului, dar era absolut excelent. Apoi au schimbat caşcavalul (cu unul de calitate mai slabă, presupun) şi lucrurile n-au mai fost la fel.
Zilele trecute am văzut pe Instagram o reclamă la Fendi Kebap, un lanţ care s-a lansat încă de la finalul lui 2023, dar care îmi scăpase până acum. Am descoperit că sunt destul de multe prin Bucureşti, iar unul dintre restaurante este aproape de Apărătorii Patriei, oarecum în drumul spre casă. Am oprit şi am luat un Cheese Kebap, iar pentru 31 de lei am primit un pachet cât o sticlă de cola de 1.5 litri. Big boy. Citeşte tot articolul
La finalul anului trecut cineva a ascultat rugile bucureștenilor și a deschis un nou local cu ramen. În contextul în care prinzi extrem de greu loc la Papila, e cam aiurea că nu ai unde să mănânci un ramen bun când ți se face poftă (știu, first world problems; o să mă bucur cât mai avem astfel de probleme).
Ni shibo înseamnă Doi Grași, sau cel puțin așa ne-a spus unul dintre tipii cool care servesc acolo. Pe Google Translate am văzut ”2 grains”, însă logo-ul are 2 luptători de sumo, așa că o fi un sens figurat. Citeşte tot articolul
Am sărbătorit aniversarea primului an de căsătorie la Mosafir, unul dintre cele mai noi localuri „dichisite” din Bucureşti. Mosafir este un bistro cu motto-ul „bistronomie, gâlgâl, potol”.
Dacă vreţi o descriere scurtă: eu am zis că e un fel de fine dinning pentru hipsteri. De ce spun asta? Pentru că meniul lor include preparate precum pulpă de pui cu piure sau ficăţei cu couscous. Şi mulţi oameni vor spune „păi stai aşa, că mănânc pulpă de pui şi acasă, care e faza?”. Citeşte tot articolul
