Azi n-am un canal de Youtube, însă am o emisiune care abia s-a lansat şi care promite extrem de mult. Diud e un studio video care e responsabil pentru multe chestii bune din publicitatea românească din ultimii ani. Printre altele, ei au produs şi campania Remington pe care am lăudat-o recent pe aici.
Mai ştiţi lista de restaurante la care să mănânci în 2019? Ieri eram în zona Timpuri Noi, se făcuse ora prânzului, aşa că m-am gândit că ar fi un prilej bun să opresc la MEATic Bucureşti, restaurantul deschis recent de Adi Hădean.
MEATic Bucureşti este parte din Carnivale Food Market, un concept nou şi interesant de food court în care sunt adunate mai multe restaurante sub acelaşi acoperiş. Proprietari sunt cei de la Fratelli, motiv pentru care fix alături e deschis şi un Biutiful ce funcţionează ca restaurant independent, din câte mi-am dat seama. Le găsiţi în noua clădire de birouri de la Timpuri Noi Square, vis-a-vis de staţia de metrou.
Cu riscul de a provoca pofte nestăvilite, revin şi cu această listă de restaurante pe care vi le recomand anul acesta. Asta după conferinţe, spectacole de teatru şi seriale. Hai că v-am făcut program pentru 2019.
Le-am împărţit în două, unele pe care le-am încercat deja (şi la care merg chiar des), altele la care încă n-am ajuns. Fără pretenţii să fie cele mai bune sau cele mai scumpe, sunt alea pe care le recomand eu.
Atenţie! Urmează o postare complicată pentru cei care sunt foarte pofticioşi. Continuaţi doar pe propria răspundere.
Înainte de sărbători a avut loc lansarea oficială a noului meniu de la Marty Restaurant. The Book of Flavours ediţia 2018 e deja disponibil în toate restaurantele Marty.
Am descoperit recent burgerii de la Gurmand Apetit. Şi când spun că i-am descoperit, vreau de fapt să spun că am ales să nu-i mai ignor, deşi ştiam că există de mult timp pe piaţă. Însă la momentul respectiv am văzut un badge cu “bio” pe unul dintre produsele lor şi am concluzionat că e genul de chestie pentru hipsterii corporatişti. Habar n-aveam că e un business endorsat de Adi Hădean.
Până la urmă am luat de la Metro un pachet cu carne de viţel de lapte şi mi s-au părut buni. Parcă mai puţină grăsime. un gust bun, dar clasic. Ceva cinstit, mai ales la vreo 12-13 lei.
De câteva săptămâni s-a deschis un nou fast-food în Băneasa Shopping City, chiar în zona de food court. Nu ştiu exact cine a dispărut de acolo pentru a face loc noului restaurant, e posibil să se fi mutat Noodle Pack într-un alt spaţiu. Cert e că a durat o veşnicie să se deschidă acest Avocadoo, mai întâi a fost un teaser cu un avocado uriaş, apoi am văzut logo-ul, şi până la urmă l-au deschis.
Când am văzut meniul mi-a cam pierit entuziasmul, dar până la urmă am testat ceva de acolo într-o dimineaţă în care am mers la film.
Am descoperit recent un fast-food foarte bun în Centrul Vechi, care a intrat imediat în topul shaormeriilor din Bucureşti.
Efendi Doner este pe strada Şelari, chiar vis-a-vis de Gyors Thessaloniki, acel fast-food cu specific turcesc de la intersecţia dintre Şelari şi Gabroveni. Pagina de Facebook zice că s-a deschis în 2016, dar la cât de des trec eu prin zonă putea foarte bine să se fi deschis şi acum 5 ani.
Ce are special acest fast food? În primul rând au un doner într-un fel de pâinică făcută artizanal. Îl vedeţi în poza de sus, e un fel de lipie combinată cu chiflă. Nu ştiu dacă le fac acolo sau le iau de la un furnizor, dar sunt proaspete şi gustul e bun.
CAJU era pe lista de “restaurante bune de încercat la ocazii speciale”, aşa că am profitat de Ziua Marinei ca să-l tai de pe listă. Am făcut rezervare online şi a trebuit să sun ca să văd dacă e confirmată sau nu, pentru că mailul de confirmare nimerise în spam, dovadă că se întâmplă chestiile astea şi celor mai buni dintre noi.
Anyway, citisem la Radu lucruri bune, însă nu m-am dus cu nişte aşteptări foarte mari. Îmi place foarte mult strada Nicolae Golescu pe care se află restaurantul (în spatele Ateneului Român), mi se pare că e genul de stradă care îi poate fermeca pe turiştii străini, iar CAJU se potriveşte foarte bine în peisaj.
E un bistro mai de top, dar rămâne un bistro, chestie pe care o observi în diverse detalii (“ştergarele” alea de hârtie, meniul etc.).
Am fost în weekend într-un pub în care mâncasem de multe ori foarte bine la nişte preţuri decente, aşa că m-am gândit că ar fi o alegere lejeră. N-o să dau numele pentru că oricum nu-i foarte cunoscut şi nici nu am chef să-mi comenteze patronii şi să-mi spună cum vor remedia toate problemele şi totul va fi excelent.
Cum ziceam, mâncarea era de obicei bună, atmosfera drăguţă, ar fi putut fi o sâmbătă chiar plăcută. Până când ne-au adus meniurile. Genul ăla care se prind într-un clipboard pe o bucată de lemn. Meniuri care erau absolut mizerabile. Murdare, sfâşiate, cartonul fusese udat de toate băuturile posibile. Zici că le băgaseră la maşina de spălat. Efectiv erau zone în care nu înţelegeai ce scrie. Ceea ce mi-a tăiat instant cheful de orice.
