Gânduri de zi cu zi

IN Gânduri de zi cu zi

Printre altele, pentru ca avem o perceptie gresita. Traim cu impresia ca Romania e o tara cu potential si „noi nu suntem prosti ca americanii, noi suntem inteligenti, avem si oameni la Microsoft”. De acord, doar ca aia sunt o mana de oameni. Si mai sunt cativa in Franta, Italia, Germania pe la companii mari. Si cei mai patrioti sunt prin tara. Insa in spatele lor vine masa de prosti. Diferenta dintre noi si americani este ca noi avem acea mana de oameni inteligenti (cu adaos de oameni care macar sunt informati) iar ei sunt toti la fel de prosti si neinformati.

Numai ca noi ne iluzionam considerand ca multa lume e inteligenta. Nop. E plin de prosti. Si hai ca nu asta conteaza, ce conteaza e ca tara asta e plina de nesimtiti si dezinteresati. Dar atunci cand il vedem pe Nicusor din Plopenii de jos, cum sta el si invata chinuit la lampa si e premiant, automat exclamam: uite domne cat potential avem. N-avem niciun potential (ma rog, exista respectiva mana de oameni). Sunt o multime de oameni care traiesc undeva jos. Din fericire, o parte din ei isi doresc mai mult si cred ca progresul de la ei incepe.

Nu e nevoie de o natie de genii ci de o majoritate informata decent. Asta in conditiile in care tinerii sunt tot mai dezinteresati. De orice. Cat timp o chestie nu se leaga strict de ce mananca, bea sau saruta el, chestia respectiva e aproape inexistenta.

Revenind la subiect, propun sa-i bagam in seama si sa-i ajutam pe cei care vor sa se informeze. Chiar daca pe unii nu-i duce capu. Macar vor.

Ca de fiecare data cand hotarasti ad-hoc sa hoinaresti prin oras in cautarea unui loc cu scaune si suc rece, orasul te atrage intr-o calatorie pe strazi si bulevarde pustii. Si asa, gol, orasul pune diverse probleme existentiale indivizilor care il populeaza la ore tarzii din noapte:

  • de ce la Obor sunt doar 3-4 lumini aprinse prin apartamentele blocurilor din rond? Oare restu dorm sau nu sunt acasa?
  • de ce la ora 2 florariile tiganilor din colt de strada sunt deschise si animate?
  • de ce la un Mc non-stop nu poti sa comanzi nimic intre 12 si 2 ?
  • de ce se uda strazile in noptile racoroase de octombrie si nu se face nimic in iulie?
  • de ce se asfalteaza fara oprire toamna? si, mai ales, de ce aceleasi strazi asfaltate in vara?
  • de ce este ok ca ele sa se supere cand ne abatem de la regim, in timp ce noi trebuie sa le felicitam si sa le sustinem daca o fac?
  • de ce este asa multa politie pe strazi noaptea?
  • de ce trece timpul asa repede cand ‘ne simtem bine’?

…tuturor celor care si-au amintit. Si celor care au simtit nevoia sa-mi arate de mai multe ori ca si-au amintit. Si celor ce sunt. Si celor care mi-au inseninat saptamana. Si celor care au considerat ca din cand in cand ar fi bine sa citesc si ceva mai elaborat decat bloguri. Si celor care de cativa ani imi insenineaza multe zile si aduc soarele pe cer in miez de noapte. Si celor care nu ezita sa-mi dea una peste ceafa (la figurat si uneori la propriu), de fiecare data cand fac tampenii.

N-o sa fac o lista cu oamenii carora le multumesc pentru ca n-ar fi deloc interesant pentru zecile de mii de vizitatori ai blogului 😛 (pamflet! :)) ). Oricum… se stiu ei 😀 . In general multumesc pentru mai multe chestii 🙂

P.S.: Da, pot fi si mai siropos de atat. 😀

Cand incerci sa-ti vezi linistit de treaba se gaseste vreun cetatean care doreste sa se dea destept.Imi plac foarte mult oamenii care stiu mereu mai bine decat tine cum stau lucrurile. Mai ales cand e vorba de parerile tale. „no, no…. iti zic eu cum e!”. Chiar daca te straduiesti sa fii civilizat, sa ii respecti pe cei din jur, sa nu te iei de oameni aiurea, sigur exista unul, undeva acolo, departe, ascuns in negura timpului, care stie mai bine decat tine. Numaram pana la 3 si ignoram cetateanul. Poate dispare.

Blonda are in ultima vreme posturi pline de ‘istorie’. Si odata cu ea, mi-am amintit o gramada de chestii.

De la serialele „de cand eram mici”, la guma turbo, tampeniile mai recente din liceu, fotbalul din spatele blocului, garajele pe care ne urcam doar ‘asa ca chestie’, la stâlpul hornului unde lega mama o ?far? cu motocei la cap?t, de cr?pau mâ?ele jucându-se cu ei  woow… wait a minute…. asta parca e din alt film.

Ma ia doru de chestiile din trecut. Si brusc imi amintesc: stai asa, n-am nici 20 de ani impliniti. WTF? Ori am ajuns niste ramoliti consumati de societatea asta in care viata este viteza si noi expiram din ce in ce mai rapid neputand sa tinem pasul cu moda, ori nu mai e nimic bun pe lumea asta.

Peste 10 ani pustii care acum invata sa scrie (cu pixul, ca la Mac stiu de mult) isi vor aminti… ce?

„Da ba, mai tii minte ce tare a fost cand era Dansez pentru tine la ProTv si cum stateam noaptea sa vedem primele episoade din „Crima din Primaverii” pe Otv?”

Am ajuns la concluzia ca n-am fi asa nostalgici daca nu ar fi numai lucruri proaste in jur. What to do, what to do? Nimic. Sa incercam doar sa ne pastram cat mai bine amintirile. Cu ele ramanem.

„Cu x saptamani inainte de primul clopotel, scoala din y este intr-o stare precara.”

Puteti inlocui x si y cu o gramada de cifre si sate/orase si veti vedea ce se scrie in presa saptamanile astea. De ani de zile se scriu aceleasi randuri: scoala x e la pamant, elevii risca sa stea in frig, inceperea cursurilor poate fi amanata.

Si noi ar trebui sa ne minunam. Vaaai.. incredibil. Nu. De cand am inceput eu scoala sunt probleme. Mereu sunt zeci de unitati de invatamant care stau sa cada peste elevi. Si nimeni nu se apuca de consolidari. Iar zugraveala din septembrie este o gluma proasta.

Totusi, presa insista sa sublinieze chestiile astea revoltatoare. Dar vai, e strigator la cer!  Si? Pe 15 septembrie o sa inceapa scoala si copiii aia vor invata tot acolo asteptand reportajele de anul viitor, cand scoala lor va fi din nou subiect de revolta sociala.

IN Gânduri de zi cu zi

Cand am nevoie de ajutor tu, ca prieten al meu, trebuie sa ma ajuti neconditionat. Orice motiv invoci, orice treaba cu adevarat importanta dispare in momentul in care te solicit.

Cand vreau eu sa iesim in oras e normal sa stabilim o ora in functie de programul meu .

Esti cool si ok si prietenul meu atat timp cat consider eu asta si, de fapt, nu perceptia mea se schimba. Tu te-ai schimbat si ai devenit naspa.

Daca incep sa umblu cu alti oameni cool nu inseamna mereu ca te-am inlocuit. E posibil sa mai apelez sau sa te mai intreb de sanatate din cand in cand. Atunci tu esti obligat sa raspunzi prompt (doar suntem prieteni, nu?).

Daca tu ai devenit un om naspa… sau doar plictisitor pentru stilul meu, automat nu se pune daca fac putin misto de tine in noile cercuri de prieteni in care ma invart. Si daca comentez putin cu altii cat de naspa e tipa cu care te-ai cuplat nu inseamna ca te vorbesc pe la spate or something.

Iar cand sunt in impas si m-am certat cu toata lumea e de datoria ta sa ma sprijini. Pana acum am fost indreptatit sa uit de tine. Stii si tu cate am avut pe cap. Si in plus… tu ar trebui sa ma intelegi… doar suntem prieteni de atata timp, nu?

De mult ma ardeau degetele sa tastez randurile astea referitoare la motociclisti, biciclisti si toti oamenii care se plimba pe mai putin de 4 roti prin oras. (de fapt si atv-istii ca si aia sunt la fel).

Cica Valtec Romania sustine campania „Respect in trafic”, o initiativa a motociclistilor din .ro. Pro Bikers Club organizeaza si un festival or something. Foarte nasol pentru ca eu URASC toti motociclistii din Romania. Pentru ca indiferent de experienta, motor si conditii meteo motociclistii se baga de-am boulea (sunt un finutz, stiu) in fata ta, langa tine etc. In general fac tot posibilul sa te incurce si sa-ti faca nervi. Asta daca nu fac zgomot noaptea cu motoarele. Asta daca nu se infiltreaza la stop printre masini claxonand sa le faci loc sa treaca cu trotinetele.

Ce inseamna pentru ei „Respect in trafic”? Cam ce inseamna pentru femei „vreau sa fim egali”. Exact asta e problema. Motociclistii sunt femeile societatii auto (nu pun la indoiala masculinitatea ci fac o paralela intre pozitia ocupata).

Moare un sofer de autoturism – „asta e, se intampla zilnic”. Moare un motociclist – „tragedie”. Ah, deci voi sunteti mai speciali, sau ce?

Noi avem 2 roti doar, si cu toate astea cerem sa fim respectati. Considerati-ne egali. Vrem drepturi egale cu cele ale autoturismelor. Vrem pompe speciale la benzinarii si banda separata pe autostrada. (din pacate, atat timp cat nu veti avea si aceleasi indatoriri in trafic, nu va exista respect).

Pe scurt: n-o sa existe respect pentru ca trebuie sa vina din partea celor mici mai intai.

Cat despre cei 1-2% care au bun simt, v-am fi recunoscatori daca n-ati mai solidariza cu toti tembelii de pe lume.

In advertisingul romanesc se petrec niste chestii. Tot felu de miscari de rotatie. Am observat ca a devenit un trend pentru oamenii de valoare sa plece fiecare pe drumul lui. Sa luam un trecut mai recent. Intai a plecat Naumovici si si-a facut shop de creatie. Pe urma a plecat Craita Coman. Pe urma a plecat Catalin Rusu. Acum, Matasel.

Probabil imi scapa nume. Probabil sunt mai multi. Acum ceva timp, Bogdana Butnar povestea despre o tentativa esuata de antreprenoriat (din cate imi amintesc nu era ad-related).

De ce sunt oamenii atat de disperati sa devina proprii lor sefi? De ce sa te lansezi intr-un business pe care nu esti sigur ca il poti duce la capat? Nu sunt adeptul metodei „play it safe”  dar nu pricep motivele. Refuz sa cred ca oamenii de mai sus au plecat pentru bani mai multi. Si daca nu pentru bani, pentru ce?  De ce sa iti faci o agentie in care sa nu contezi in festivaluri cand poti foarte bine sa ramai intr-o agentie mare? Si sa zicem ca nu mai conteaza premiile… dar restul? Din nou.. refuz sa cred ca la 30 de ani iti deschizi un business pentru ca vrei sa dictezi regulile jocului. Din contra, ca antreprenor esti tot mai legat de propriul tau business. Timpul liber e mai limitat.

Spunea Craita Coman intr-un interviu ca nu trebuie sa ne facem toti directori de creatie. Merg pe aceeasi idee si spun ca nu trebuie ca toti marii oameni din agentii sa devina Ogilvy sau Leo Burnett.  Poate vor lucruri mai bune. Ok, nu le place publicitatea de la ora actuala. Dar in conditiile unei noi agentii oamenii sunt aceeasi. Nu vor rasari din pamant minti stralucite care sa faca reclame geniale. Si daca nu poate fi vorba despre faima, libertate, pozitie ne intoarcem la bani. Parca nu-i vad in rolul Avarului pe niciunul din cei mai sus amintiti asa ca ma intreb… de ce sa incepi un business mic cand poti lucra intr-o agentie mare fara atributii de manager?

Iar partea cu „am simtit ca pot mai mult, am vrut sa vad daca ma descurc si pe drumul asta” n-o iau de buna. Pentru ca in primul rand e un adevarat trend, nu o dorinta ascunsa a unei personalitati indraznete, si in al doilea rand pentru ca acel „mai mult” nu ma duce decat la bani. Mi-as dori sa ma insel.

IN Gânduri de zi cu zi

In stilu in care am inceput sa distrugem tot nu cred ca o mai ducem mult. Am impresia ca intr-o buna zi planeta asta o sa se sature de toti nesimtitii care fac tot posibilul sa o distruga, de toti marii poluatori si in general de noi toti si o sa ne scuipe undeva in cosmos. Suntem ca o tumora care se extinde rapid si sigur.

Nu se va face nimic. Si am impresia ca o sa ajungem ca in filmele SF, cautand cu disperare viata pe o alta planeta pe care sa ne mutam. Si acolo o sa o luam de la capat cu terenuri, cladiri si vile.

Meniu