In advertisingul romanesc se petrec niste chestii. Tot felu de miscari de rotatie. Am observat ca a devenit un trend pentru oamenii de valoare sa plece fiecare pe drumul lui. Sa luam un trecut mai recent. Intai a plecat Naumovici si si-a facut shop de creatie. Pe urma a plecat Craita Coman. Pe urma a plecat Catalin Rusu. Acum, Matasel.
Probabil imi scapa nume. Probabil sunt mai multi. Acum ceva timp, Bogdana Butnar povestea despre o tentativa esuata de antreprenoriat (din cate imi amintesc nu era ad-related).
De ce sunt oamenii atat de disperati sa devina proprii lor sefi? De ce sa te lansezi intr-un business pe care nu esti sigur ca il poti duce la capat? Nu sunt adeptul metodei „play it safe” dar nu pricep motivele. Refuz sa cred ca oamenii de mai sus au plecat pentru bani mai multi. Si daca nu pentru bani, pentru ce? De ce sa iti faci o agentie in care sa nu contezi in festivaluri cand poti foarte bine sa ramai intr-o agentie mare? Si sa zicem ca nu mai conteaza premiile… dar restul? Din nou.. refuz sa cred ca la 30 de ani iti deschizi un business pentru ca vrei sa dictezi regulile jocului. Din contra, ca antreprenor esti tot mai legat de propriul tau business. Timpul liber e mai limitat.
Spunea Craita Coman intr-un interviu ca nu trebuie sa ne facem toti directori de creatie. Merg pe aceeasi idee si spun ca nu trebuie ca toti marii oameni din agentii sa devina Ogilvy sau Leo Burnett. Poate vor lucruri mai bune. Ok, nu le place publicitatea de la ora actuala. Dar in conditiile unei noi agentii oamenii sunt aceeasi. Nu vor rasari din pamant minti stralucite care sa faca reclame geniale. Si daca nu poate fi vorba despre faima, libertate, pozitie ne intoarcem la bani. Parca nu-i vad in rolul Avarului pe niciunul din cei mai sus amintiti asa ca ma intreb… de ce sa incepi un business mic cand poti lucra intr-o agentie mare fara atributii de manager?
Iar partea cu „am simtit ca pot mai mult, am vrut sa vad daca ma descurc si pe drumul asta” n-o iau de buna. Pentru ca in primul rand e un adevarat trend, nu o dorinta ascunsa a unei personalitati indraznete, si in al doilea rand pentru ca acel „mai mult” nu ma duce decat la bani. Mi-as dori sa ma insel.
5 comentarii. Leave new
Poate gresesc, dar toti cei care au plecat din agentii in ultima vreme lucrau in multinationale. Presupun ca asta implica destul de multe constrangeri, iar unii dintre ei isi doreau sa mai multa libertate. Odata ce s-au simtit pe picioarele lor din punct de vedere financiar si si-au construit o reputatie ca profesionisti au decis ca pot incepe de la inceput pe cont propriu, avand experienta necesara.
Nu vor rasari din pamant minti stralucite care sa faca reclame geniale. – nu cred ca problema e aici. Noi, romanii, avem multa imaginatie. Buna! Dar mai sunt probleme legate si de bani si de mintea clientului si de mintea targetului.
@Carina, am avut ocazia sa petrec putin timp la Cohn&Jansen si e o atmosfera foarte misto. Fiind o agentie mica, lucrurile nu seamana deloc cu ce se intampla in multinationalele tip corporate.
@oktav: ceea ce vreau sa spun e ca mana de lucru ramane aceeasi, clientii la fel. Sunt convins ca Matasel, Craita Coman si Naumovici aveau toti mana libera pentru noi angajari. Daca le atragea cineva atentia, daca erau impresionati puteau imediat sa angajeze pe cineva. Prin urmare, daca oamenii nu se schimba si clientii nu se schimba.. care e diferenta?
Mai ales ca agentiile noi au pe mana, in general, conturi mici.
N-ai de unde sa stii ce anume i-a facut pe oamenii astia sa plece. Cateodata e suficient sa te sictireasca un singur om ca sa renunti la ceva ce iti place. Si e vorba si de echipa ta. Daca nu esi inconjurat de oameni cu care iti face placere sa lucrezi poate ca mai bine e sa incepi tu singur si sa-ti aduni proprii oameni.
Habar n-am, nu vreau sa fac presupuneri aiurea, dar poate ca uneori partea aia personala din fiecare e in stare sa „dea cu picioarul” unei vieti profesionale profitabile. Orgoliul il ai sau nu-l ai, pe cand un titlu de planner iti mai construiesti
Ligia, cand esti partener intr-o companie si ai 5-6 ani petrecuti acolo nu poti sa-ti pierzi intersul atat de usor. Nu poti sa-ti iei jucariile si sa pleci doar pentru ca o persoana ti-a facut ziua mai proasta.
In ceea ce priveste echipa, din cate stiu toti aveau oameni de care erau multumiti. Probabil ca este dorinta de „mai mult”, o chestie omeneasca pana la urma.